E toamna. Noiembrie. E devreme. Pe la 7 seara. Deja e noapte de aproape o ora iar parcul e pustiu. Se aud doar pasi care strivesc frunzele grabiti. E frig iar ea merge apasat cu mainile in buzunare si nasul inghetat. Trece pe langa bancile pusti fara sa le arunce macar o privire. Se uita in jos. La frunzele multicolore pe care le calca. O pala de vant rece alearga printre crengile copacilor aruncand si mai multe frunze iar ea isi indeasa capul mai tare intre umeri incercand sa isi ascunda urechiile in esarfa mult prea subtire pentru frigul de afara. Mai sunt doar cativa metrii pana la iesirea din parc. Mai e un pic si urmeaza sa ajunga acasa unde o asteapta cel mai fierbinte si aromat ceai de musetel din lume.
Cu acest gand in minte trece pe langa ultima banca si atunci ceva se schimba. Sunetului pasilor ei se alatura alt suntet. Tot de pasi. E la fel si totusi e diferit. Pasii par mai apasati, dar oarecum mai timizi. In dreapta ei o silueta de baiat i se alatura in liniste. El nu spune nimic iar ea nu stie ce sa spuna. Il lasa sa i se alature aruncandu-i cate o privire din cand in cand. Baiatul zambeste jucaus in liniste. Ajung la trecerea de pietoni iar ea trece. El o urmeaza. Strazile pustii ii protejeaza de vant iar ei merg in liniste. Minutele trec si nici unul nu indrazneste sa sparga linistea. Ea incepe sa se obisnuiasca cu aceasta noua liniste si ii pare reconfortant sa aiba pe cineva langa ea fara efortul care il presupune o conversatie. "E placut" isi spuse ea. ".. sa te gandesti la ce-ti pofteste inima si cu toate astea sa simti un alt suflet langa tine."
Ajunsa in fata blocului unde locuieste ea se opresc un moment amandoi. Baiatul scoate o tigara si ii intinde si ei una. Fumeaza amandoi in liniste fiecare adancit in gandurile lui. Termina in acelasi timp si arunca mucurile pe trotuar. Ea scoate cheile din buzunar si se indreapta catre usa blocului. El sta pe loc.
-Vi? Intreaba ea putin ragusit.
El incuvinteaza si se indreapta cu pasi timizi spre ea. Urca scarile in liniste. O liniste placuta deja. O liniste reconfortanta. Ajung la ultimul etaj, la cinci si ea descuie usa tremurand. Frigul ii intrase pana in oase si intra grabita cu gandul la cana de ceai pe care urmeaza sa o savureze in cateva minute.
-Vrei o cana de ceai? Il intreaba politicos iar el incuvinteaza din nou in timp ce-si lasa haina in cuier. Ea merge spre bucatarie iar el o urmeaza. Se aseza pe un scaun si priveste miscarile automate cu care ea face ceaiul, fascinat.
Lasa ibricul cu apa pe foc si doua cani care contin fiecare cate un pliculet de ceai pe masa apoi se aseza in fata lui. Il priveste curioasa si analizeaza fiecare detaliu. Are un pic mai mult dedouazeci de ani decide ea. Parul negru ii sta intr-o dezordine interesanta iar ochii de un albastru inchis ii sclipesc intr-un mod adorabil. Are inca zambetul amuzat pe fata si in obraji se zaresc doua gropite. E dragut decide ea si un zambet cald ii apare pe fata.
Se priesc in ochi minute bune.
-Zambeste. Ii spune el atingandu-i mana cand ea devine putin trista fara motiv.
Apa se aude cum fierbe in ibric iar ea se ridica si opreste aragazul. Toarna apa fierbinte in cani si ii pune lui in fata o cana impreuna cu o lingurita si un borcan cu zahar. Pescuieste si pentru ea o lingurita din sertarul cu tacamuri si isi pune doua linguri de zahar. In timp ce amesteca in ceai telefonul incepe sa ii sune, dar dupa o tresarire scurta ea nu schiteaza nici un gest cum ca ar vrea sa raspunda. Isi ia in schimb cana si il invita si pe el dintr-o privire sa faca acelasi lucru. Ea merge catre o sufragerie spatioasa unde se aseaza pe canapea si isi lasa cana pe masa. El oscileaza osecunda intre locul liber de pe canapea si fotoliu, dar apoi se aseaza langa ea si o priveste cum se inveleste cu o patura moale si groasa. Dupa ce se inveleste bine pe picioare ii intinde si lui o parte din patura iar el si-o aseaza pe picioare recunoscator. Ea ia cana de ceai si telecomanda de pe masa si porneste televizorul pe un canal unde abia incepuse sa ruleze un film romantic.
Usor, usor, pe masura ce canile cu ceai se golesc si oboseala ia locul frigului cei doi se apropie. In final ea adorme cu capul pe pieptul lui in timp ce mana lui zace dupa umerii ei mangaind-o usor pe brat.
A doua zi de dimineata ea se trezeste in patul ei, invelita cu patura si imbracata cu aceleasi haine ca si ieri, dar el nu era nicaieri.
-Oare am visat? Se intreaba cu voce tare.
***
