Perspectiva lui Harry
Am încercat să nu mai fac rău dar, pur şi simplu nu pot, din asta trăiesc sau cel puţin aşa cred.Mă simt atât de singur, nu am pe nimeni care să mă iubească ,dar cum ar putea cineva sa iubească un monstru? Un monstru care omoara cu sânge rece în milioane de feluri macabre. Îmi place sa chinui, sa simt frica victimei care ii trece prin vene ,tipetele ascutite de durere care ii umple lui inima de bucurie dar pe mine ma face sa am mii de regrete. Regret tot ce fac chiar dacă pe moment ma simt bine, dar nu sunt eu.... Este el... Demonul din mine. Cel care ma obliga sa fac toate lucrurile astea, cel care ma chinuie in fiecare zi cu crimele comise de el dar totusi facute de mine. Am făcut cea mai mare greseala cand l-am adus in viata mea pentru a-mi salva mama care a sfarsit omorata chiar de mine. Pentru acest lucru ma urasc cel mai mult.
Era noapte,stiam ca urmeaza sa imi umbreasca ratiunea de tot pentru a-şi hranii sufletul cu alte suflete. Noaptea era cel mai greu sa il controlez.
Pe strada, in fata mea era un grup de trei fete si am stiut ca ele sunt urmatoarele victime, deja simteam pe care el ma facea sa o am si am trecut la fapte. Într-o fracţiune de secundă am fost langa ele si le-am rupt gatul dupa care le-am dat foc pentru ca lui asta ii placea sa priveasca. Dupa un copac observ doi ochi albastrii care ma priveau terifiaţi si am simtit din nou foamea si fara sa vreau picioarele au plecat spre ea si am aruncat o pe jos si pete de sange au inceput sa i se scurga din cap.
Era asa frumoasa ,nu puteam permite demonului sa o omoare. Cu toată puterea mea mi-am facut corpul sa se miste dupa voia mea si am dus-o acasă la mine in bratele mele. Stiam ca nu e cel mai sigur loc dar vazuse deja prea multe si nu stiam ce puteam face altceva. Un lucru era foarte ciudat ....nu il mai simteam la mine in corp. Cred ca a luat forma lui umana din cauza ca nu am mai vrut sa fac ce dorea el. Era din ce in ce mai rău .Acum o sa imi fie si mai greu sa protejez aceasta fata de el .
Va urma....
