Guns and feelings

Capitolul 6

Leyla i-a facut Barbarei felul ei de mancare preferat:cereale cu lapte.Barbara,fiind obligata de draga ei prietena,a trebuit sa manance toata portia.Timpul trecea repede,si ceasul a batut 12 noaptea.Leyla a adormit foarte repede,dar Barbara suferea de insomnie.A iesit incet din camera ei,si s-a dus pana jos.A deschis o fereastra,si s-a uitat la cer.Era o seara,nu prea racoroasa.A trecut o ora.Cerul era senin,nu era nici un nor pe cer,puteai sa numeri stelele una cate una.Era luna plina.

Luna stralucea mirific,si din cand in cand sufla un vant nu prea puternic.Barbara era foarte ingandurata.Din senin,a simtit ca cineva se apropie,dar a ignorat acel sentiment,pana cand acea persoana nu i-a atins din spate mainile.Era Evan.Barbara,ar fi sarit imediat,si ar fi inceput o cearta,dar fiecare om are o personalitate diferita la 1 seara,si la 1 dupa amiaza.

-Hei.-a soptit el-Ce faci aici?Credeam ca dormi.-a luat-o incet pe Barbara in brate.-

-Nu pot sa dorm,am insomnie.Tu cum de nu dormi?

-Crezi ca pot sa dorm?Sunt inchis intr-o casa,departe de oras,cu 2 criminale.Nici un om nu ar putea dormi.In afara de Shen,dar el e mai mult animal decat om.

Barbara a inceput sa chicoteasca.A simtit ceva ciudat,cand ii auzea glasul lui Evan.Parca ar fi trecut un fior prin tot corpul ei.

-Si Leyla doarme bustean.-a zis ea-

-Hm,astia doi par sa aiba multe in comun.

-Da....

Evan a strans-o pe Barbara din ce-n ce mai tare in brate.A inceput sa o sarute usor,si ce sa vezi,Barbara nu s-a opus.I-a sarutat incet si usor buzele,apoi gatul...

Un sentiment ciudat a cuprins-o pe Barbara,parca aceea inima de gheata ar fi inceput sa se topeasa.

-Te rog opreste-te.-a zis ea-

-De ce sa ma opresc?

-Opreste-te!-Barbara s-a intors cu fata spre Evan.L-a privit adanc in ochi.-Asta nu se va sfarsi bine,te rog.Pleaca..indeparteaza-te cat poti.Nu..asta e doar un vis.Dimineata,o sa uitam totul.Dar acum,pleaca.

-Nu o sa plec nici daca o sa ma alungi.Tu nu vezi?

-Ce?Ce ar trebui sa vad?Ca au trecut doar 2-3 zile,si tu deja incerci sa ma faci 'inca o curva de a lui Evan'?

-Te rog,nu vorbi asa despre mine,nici nu ai apucat sa ma cunosti.

-Vezi?Tu nu stii nimic despre mine,eu nimic despre tine.Hai sa o lasam aici.Eu ma duc sus,tu faci ce vrei,si maine,o sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic.

Barbara a vrut sa plece,dar Evan a tras-o inapoi si a strans-o si mai tare-n brate.

-Tu chiar nu iti dai seama ca ma simt atras de tine,asa-i?Si nu doar de corpul tau.De personalitatea ta rautacioasa,de felul in care-i privesti pe toti cu atata ura,si mai ales,felul in care nu vrei sa crezi ca o persoana se simte atrasa de tine.

-Nu mai cred de mult in basme.

-Basme zici?Ia sa-ti arat eu o intamplare ca-n basme.

Evan a tras-o pe Barbara aproape de el,si a inceput s-o sarute pasional.Barbara,oricat ar fi incercat,n-a reusit sa se opuna.Erau acolo,la 1 noaptea,sarutandu-se ca doi nebuni.Barbara,din senin a sarit in bratele lui Evan.El si-a pierdut echilibrul si a cazut pe canapea,avand-o pe Barbara peste el.N-au fost nevoit sa se dezbrace,deoarece Evan purta doar pantaloni scurti,si Barbara sutien,chiloti,si un halat de matase.Halatul l-a dat jos,ca sa nu-i incurce.Barbara a inceput sa simta ceva ce nu a simtit de mult la fiecare atingere al lui Evan.Inima ii batea din ce-n ce mai tare.Evan,a inceput si el sa prinda sentimente puternic.Dupa un timp,amandoi au obosit,si au atipit.Barbara dormea cuibarita in bratele lui Evan,iar el o mangaia incet.

"Oh,doamne-gandea Evan-de ani intregi n-am simtit asa ceva.Din toate femeile din lume,eu m-am indragostit  fix de o criminala cu sange rece.Cum am reusit,Dumnezeu stie.Hm,o fi ea rece ca gheata,dar acum parca gheata aia s-a topit miraculos.Ma intreb, cate secrete ascunde,trupul asta angelic.-a strans-o si mai tare in brate,si a sarutat-o pe frunte.-Am cam derivat de la planul inital.Nici nu mai stiu cum am ajuns aici...Doar am vazut-o stand acolo,cuprinsa de singuratate,si nu m-am putut abtine.Acum,doar un lucru mi-a scapat..trebuie sa am mare grija cu ea.Nu vreau sa o duc in culmile fericirii,si apoi s-o ranesc.Nu vreau sa creada ca sunt ca restu',si sa-si piarda increderea in mine.Si apoi mai apare si pericolul cel mare:ma poate ucide in orice clipa.Of,Barbara,de ce trebuie sa fi atat de dificila?"

Ceasul a batut ora 3.Evan dormea,si de data asta,Barbara s-a trezit brusc.

"Ai de capul meu..-a gandit ea-.Cum am ajuns aici?Nu pot sa cred ca dupa atatia ani traiti in ura am simtit si eu un gram de afectiune.Dar oare asta imi va aduce necazuri?Ar fi bine sa ma prefac ca nu simt nimic....dar,nu pot.Efectiv nu pot..."

Si atunci,si Evan s-a trezit.

-Tot nu poti dormi,asa-i?-a intrebat-o pe Barbara-

-Se pare ca nu.

-E tarziu,totusi.Ar trebui sa ne ducem in camerele noastre.

-Nu vreau sa pleci...

-Hm -Evan a zambit larg,si a sarutat-o-.Ne vedem maine oricum,dar stai calma.Raman aici cu tine.O sa ne trezim devreme.O sa-ti fac o cafea,si o sa povestim mai mult.

-Promiti?

-Doar daca promiti si tu ca nu te vei preface-n iceberg pana dimineata.

-Asta o sa fie cam dificil...dar s-a facut!

Cei doi au adormit,unul in baretele celuilalt.

-----------------------------------------------------------------------------------------

Dar oare Leyla ce a facut in tot acest timp?A dormit ca un inger?...Nu prea cred.

Va urma in capitolul urmator. ^-^