Guns and feelings

Capitolul 10

Au trecut doar câteva zile,dar cei 4 au avut parte de aventuri interesante. După incidentul cu agenții,a doua zi mai exact,plictiseala a pus stăpânire pe casă.
-Hai Barbaraaa,să facem ceva.-a zis Leyla,care avea în mod ciudat multă energie.
-Ce dracu' am putea face? N-am chef de nimeni și nimic.
-Siguuur. Dar dacă ar intra Evan în cameră ai avea chef de orice,nu-i așa?
Și fix atunci a intrat Evan.
-Salut fetelor,ce mai faceți?
Barbara a aruncat în el o pernă,și Leyla a început să râdă.
-Ieși afară,acum!-a zis Barbara-
-Dar..
-Acum!
-Bine..doamne,femeile astea..
Leyla s-a uitat la Barbara,și apoi i-a zis:
-Rlly?
-Ce? Doar ți-am zis că n-am chef de nimeni.
-Știu,dar totuși. Ai fi putut să fii mai drăguță cu el.
-Huh,n-o să moară din asta.
-Bine zici.
După o jumătate de oră,fetele au coborât.
-Wah,ce plictiseală.-Shen-
-Spune ceva nou.-Barbara-
-Barbie?Ce ți-am zis mai devreme?-Leyla-
-1.Nu îmi mai spune Barbie.
2.Să încerc să fiu mai drăguță..
-Așa.(Leyla a luato-n brațe pe Barbara,apoi a pupat-o pe obraz)
-Acum,pot să stau mai aproape de tine,sau sunt în pericol?-Evan-
-Treci aici.-Barbara-
-Leyley,ce zici?-Shen-
-Oh,ce să zic?-se așează în poala lui Shen-
-Deci,dragii mei-zicea Shen-ce am putea face astăzi?
-Să ne cunoaștem mai bine?-Evan-
-Adică?-Leyla-
-Păi,să vorbim despre trecutul nostru,amintiri,etc.-Evan-
În clipa în care Evan a rostit cuvântul 'trecut' chipul Barbarei a devenit palid,si tot corpul ei a devenit rece..foarte rece.
-Pitico,e totul in regulă?-Evan pe un ton îngrijorat-
-Da..doar ca n-am vorbit niciodată despre trecutul meu..și..-Barbara-
-Stai calmă,nu ești nevoită să începi tu. Relaxează-te.-o pupa pe obraz-Știu ca îti este greu,dar sunt aici pentru tine.
Evan a strâns-o in brațe pe Barbara,si ea a șoptit un 'mulțumesc' pe care doar Evan l-a auzit.
-Shen,începi tu?-Leyla-
-Sigur.Păi, copilăria și adolescența mea n-au fost cine știe ce tragedie. Dar am avut si eu momente de câcat.
Tatăl meu a fost polițist,iar mama ne-a părăsit când aveam 5 ani. A plecat în Spania cu un bărbat mai tânăr.În ciuda plecării mamei,tata a rămas la fel. A avut grijă de mine,nu m-a părăsit niciodată. Mereu am putut conta pe el. Mă ducea des cu el la secția de poliție. Îl vedeam cum discută cu criminali și hoți. Deseori mergeam cu el noaptea târziu până la secție,pentru că avea ceva de rezolvat,și îi era frică să mă lase singur. Îl admiram,și încă îl admir. A fost,este,și va fi mereu idolul meu. Când am fost în clasele 1-4,mereu îmi vedeam colegii mai 'jmekeri' cum își băteau joc de persoanele mai slabe,indiferent dacă acea persoană era băiat sau fată. Îi consolam mereu pe cei răniți. De fapt,eu și Evan îi consolam. Ne cunoșteam din grădiniță. Într-o zi,un puștan din grupul celor faimoși,a început să se ia de Evan. Aceea a fost picătura care a umplut paharul. I-am zis tot ce aveam de zis acelui puștan,și era să-l bat,dar a fugit. Asta a fost în clasa a 4-a. Atunci,am decis să devin polițist. Tatăl meu a fost foarte mândru de mine când i-am povestit ce am făcut. De Crăciun,mi-a cumpărat un costum de polițist. Până în ziua de azi am costumul ăla. Îl țin în birou. În clasa a 5-a,a venit mama..sosirea ei m-a tulburat emoțional,grav. Amantul ei a părăsit-o și a rămas fără bani. S-a întors ca să 'îsi repare greșelile' cică. Voia doar banii tatălui meu și custodia mea. Tata,nu i-a dat nici un ban. În schimb,s-a dus la judecătorie și a adus acasă un ordin de restricție împotriva mamei. Ea,când a văzut ordinul,a plecat,dracu' știe unde. Doamne,cât o urăsc,și cât am suferit din vina ei. Să lăsăm asta.În generală,și mai ales în liceu,aveam o singură problemă:fetele. Mă îndrăgosteam repede,dar toate mă refuzau. Nu știam să vorbesc cu ele..nu de parcă acum aș știi..scuze Leyley. Până și tocilara clasei m-a refuzat. Am avut 2 relații..cred. În fine,nu mai știu ce să vă zic..academia de poliție nu mi-a adus probleme...deci da..cam asta ar fi povestea mea.
-Frate..-a zis Evan-nu ai uitat ceva?
-Ce să uit? Ah da,învățam destul de bine..
-Boule! Nu asta! Cine pula mea a fost lângă tine mereu?
-Tata?
-Bă!!!
-Ok,gata,glumeam. Tu ai fost,dragul meu. Tu,și nu mai tu.
-Mai usurel..nu-s gay.
-Ah,dar eu m-as face gay pentru tine..frumosule..mrrr
Barbara s-a uitat la el gen psycho killer,ceea ce și era.
-Ăăă,okaay. Următoarea poveste. Leyla?
-Păi,nici nu știu cum să încep..Familia mea a fost foarte severă cu mine. Aveau reguli stricte și ciudate. Colegii își băteau joc de mine,pentru că nu eram domnișoara popularitate,nici cea mai frumoasă din clasă. Revenind la familie,până la 16 ani nu puteam să ies pe afară. Eram,teoretic,închisă în casă. Mereu am vrut sa mă răzbun pe toți care m-au făcut să sufăr,asta m-a făcut să devin criminală.
Am avut parte de multe prietenii false,si chestii de genu'. Am avut 2-3 relații,dar fiecare tip avea o calitate negativă care strica totul:ori era prea depresiv și departe de mine,dar loial,ori amuzant,chiar nemaipomenit,dar sadic etc.
Eram geloasă,recunosc,dar nu exageram niciodată.
Eram,și încă sunt obsedată de muzică. Mereu mă regăsesc într-o piesă. Îmi plăcea mult natura,și acest lucru nu s-a schimbat. Mereu când aveam o zi proastă,și când reușeam să fug de acasă,mă duceam în pădure. Uneori,luam și o carte cu mine. Din păcate am fost negativistă mult timp,dar m-am schimbat. Am avut perioade lungi când mă simțeam tristă,și aveam gânduri negre..despre sinucidere. Dar n-am trecut niciodată la fapte.
-Și nici nu o să treci pentru că domnul poliţist,Shen, este acum lângă tine,și va avea grijă de tine.
-Oh,ce scump ești. Te iubesc.
-Și eu te iubesc.
-Vaai,câte dulcegării. Mă topeeeesc.-Barbara-
-Hei! Nu fi așa de rea.-Evan-
-Dacă nu aș fi rea,nu aș fi eu.
-Hm,adevărat. Ok,deci rându' meu?
-Yep.-Leyla-
-Asta o să fie dificil. Huh..păi,copilăria mea,a fost perfectă! Părinții mei mă iubeau,nu se certau niciodată. Am fost o familie fericită. Mereu mergeam împreună la festivale,și la circ,și peste tot. Sărbătorile erau ca în filme. Ne adunam cu toții,bunici,mătuși,unchi,verișori..efectiv toată familia. Dimineața de Crăciun era preferata mea. Când desfăceam cu toții cadourile. Nu era vreo persoană fără cadou. Totul era..magic.
Dar,într-o zi totul se schimbă,nu? Mama și tata s-au dus la o nuntă, eu a rămas acasă cu o bonă. Simțeam că se va întâmpla ceva rău..și chiar s-a întâmplat. Părinții mei..au murit într-un accident..Aveam doar 10 ani,eram distrus. Din acea zi,viața mea a fost ruinată. Bunicii au fost nevoiți să se mute în casa părinților ca să aibă grijă de mine. Timp de 2 ani am fost într-o depresie adâncă. Eram bolnav și sufletește,dar și corpul îmi ceda. Am avut o groază de tentative de sinucidere..norocul meu că Shen m-a salvat de fiecare dată..
Evan a început să plângă. Nu era în stare să-și continue povestea. Barbara nu putea să-l vadă în starea aceea. I-a șters lacrimile,l-a sărutat încet,și l-a îmbrățișat..mai tare ca niciodată până acum.
-Cred că ies cu el un pic afară..-Barbara-
-În regulă...-Shen&Leyla-
După ce au ieșit afară,s-au așezat pe o bancă. Evan nu se putea dezlipi de Barbara. Îi curgeau încet lacrimile,și Barbara îl mângâia pe cap.
-Gata,te rog nu mai plânge. Ai trecut prin multe. Ești puternic. Acum te-a înduioșat trecutul,înțeleg. Nu mai vreau să te văd plângând..niciodată. Hai să intrăm..
Evan s-a ridicat,a prins-o pe Barbara,și i-a zis:
-Promite-mi că nu mă vei părăsi niciodată.
-Îți promit.
Au intrat în casă.
-Frate,ești bine?-Shen-
-Da frate.Acum,Barbara..randul tau..-Evan,a strans-o de mână-
-Hm,în regulă. Cred că infern e puțin spus,față de ce am trăit eu. Părinții mei,nu doar că erau severi,dar se urau reciproc. Erau împreună doar pentru că EU existam. Se înjurau,se băteau..și totul în preajma mea. Sărbătorile,nu erau cu nimic speciale. Erau chiar și mai oribile. Școala,a fost iadul pe pământ. Timp de 12 ani,am fost batjocorită,bătută,exclusă,discriminată,judecată,rănită,și așa mai departe. Scriam zilnic în jurnal. Încercam să privesc lucrurile din altă perspectivă..dar era inutil. Absolut toată lumea mă privea ca pe un monstru. Toate astea,pentru că nu aveam un aspect de prințesă. Eram diferită. Iadul mă urmărea peste tot. Am avut parte doar de suferință. Erau zile,când doar o carte bună mă ajuta să rezist. În a 12-a,unul din colegii mi-a mărturisit că mă iubește. Eu..ca o fraieră,l-am crezut. Am fost împreună 6 luni. Credeam că în sfârșit am găsit fericirea. Dar..ce credeți,l-am prins fix când se futea cu târfa clasei. Din accea zi,am devenit cum sunt acum. Rece,crudă,fără milă. Psihologi,chiar psihiatrii au încercat să mă ajute..degeaba. Evadam de oriunde. Prima mea crimă..n-o s-o uit niciodata. Era o seară târzie de august. Mă plimbam pe o stradă..dubioasă. Am simțit că cineva mă urmăreștie..am început să fug. Dar n-am scăpat. Un individ bețiv m-a prins. A început să mă sărute..aproape m-a violat. Am avut noroc,deoarece l-am împins pe jos,și aveam mereu un pistol în geantă,așa că am tras și pack,a murit. Asta era la 16 ani. Locuiam atunci singură. I-am gonit pe ai mei de acasă. Erau,chiar inutili. Și apoi am dat de Leyla,și acum sunt aici.
-Wow..se pare că noi toți avem povești diferite,dar asemănătoare privind unele întâmplări.-Shen-
-Probabil.-Leyla-
Au mai vorbit câteva ore,și Leyla și Shen s-au dus să se culce.
-Deci..am rămas singuri.-Barbara-
-Da,așa este.-Evan- M-ai surprins. Ți-ai zis povestea fără să verși nici măcar o lacrimă.
-Eu nu am plâns de mult. Și,nici n-am motiv.
-Uite..vreau să-ți spun ceva..
-Ascult.
-Acum,vezi prin ce am trecit și eu. Acum știi cine sunt.
-Știu și eu astea.
-Barbara...ești singura pe care o vreau. Ești singura lumină din viața mea. Nu vreau să te pierd. Te iubesc din tot sufletul!
-Evan,și eu te iubesc. Te ador. Până acum doar tu m-ai făcut să cred că viața poate fi bună. Sper doar să nu te rănesc. Nu mi-aș putea ierta așa o faptă.
Evan a sărutat-o pe Barbara,și i-a șoptit:
-Nu pot trăi fără tine. Acum,hai să dormim,sunt extenuat.
S-au așezat pe fotoliu,și au adormit împreună.
----------------------------------
Lung,da' merită. :>