SUGAR and SPICE ✔

Capitolul XIII - De la capăt.

Nu ştiu dacă o să vreau vreodată copii.

Ei bine, ba da, vreau! Dar dacă s-ar putea ca oricine altcineva să facă treaba în locul meu, totul ar fi minunat. Mi-ar plăcea să-mi înmânez copilul cuiva, iar acel cineva să mi-l aducă când are cinci ani. Consider că la vârsta de cinci ani sunt destul de maturi ca să nu verse mâncare peste tot şi nici să nu mai facă în scutec.

Oftez extenuată şi pun toate produsele de curăţat la locul lor. Bucătăria Katrinei e din nou imaculată. Dar eu nu şi uitându-mă la Benjamin, realizez că nici el nu e într-o stare mai bună.

Katrina şi Melanie au plecat dis de dimineaţă la părinţii lor, urmând să rămână peste noapte acolo şi să se întoarcă abia mâine la prânz. E ziua de naştere a tatălui lor şi, evident, mama lor organizează o cină festivă uriaşă în cinstea lui. Din nou evident e şi faptul că Benjamin a rămas în grija mea după ce atât Melanie cât şi Katrina m-au implorat să fac sacrificiul acesta pentru ele.

Cred că bietele mele prietene aveau nevoie de o pauză de la viaţa stresantă pe care ţi-o poate oferi un bebeluş. Dar până acum pot spune că m-am descurcat bine, cu toate că a trebuit să lustruiesc bucătăria de fiecare dată după ce i-am dat de mâncare micuţului băiat.

Mă întorc spre Benjamin şi-l ridic în braţe, nepăsându-mi că mi-ar murdării hainele cu diferite cantităţi de piure de morcov, sau banane. Deja le aveam pe mine oricum.

-Haide, micuţule, e ora de culcare. Dar mai întâi trebuie să facem băiţă!

Chicoteşte drăgălaş în direcţia mea şi mi se cuibăreşte la piept. Aproape că mă gândesc la ultima dată când i-am făcut baie lui Benjamin, dar mă opresc la timp.

Nu. Nu mai merg pe drumul acela. De aproximativ o lună de zile nu m-am mai gândit la el şi nici nu vreau să încep acum. Îl duc pe Benjamin în baie, unde reuşesc să-l spăl în mai puţin de zece minute. E prea obosit ca să se joace cu răţuştele de cauciuc, sau să împrăştie apă peste tot. Adoarme în timp ce-l usuc şi îi schimb hainele.

Mă întorc în living de unde îmi iau geanta cu lucruri pentru noapte şi merg şi eu să fac baie. O să-i spun Katrinei să-mi spele ea hainele aşa că le pun în coşul cu rufe murdare ce mai are puţin şi dă pe afară. Oftez din nou. O să mă ocup de curăţenie, haine şi aprovizionarea cu alimente mâine dimineaţă când mă trezesc. Katrina şi Melanie nu au avut nimic în frigider, ca de fiecare dată, dar m-am descurcat cât de cât.

Îmi termin duşul şi ies din cabină, chiar la timp să aud soneria apartamentului urlând în toată casa. Pun halatul pe mine şi ies repede din baie, uitând complet să mă uit pe vizor. Nu aşteptam pe nimeni, dar, cu toate astea, cu siguranţă nu mă gândeam că o să dau nas în nas cu Adam.

Din nou.

cum de ştia că sunt aici?

-Bună, spune el, afişând unul dintre cele mai bune zâmbete pe care le are.

-Adam! Bună. Ce faci aici?

Se uită deasupra capului meu la porţiunea de apartament pe care i-am permis să o vadă, gest ce mă face să apropii uşa şi mai mult. Se încruntă o secundă în direcţia mea, înainte să afişeze din nou acel zâmbet drăguţ.

-Am venit să stau puţin de vorbă cu tine. Ai treabă?

-Nu chiar, răspund, fără să gândesc.

Nu vreau să stau de vorbă cu el, dar acum e prea târziu să dau înapoi. Mijeşte ochii în direcţia mea, semnălându-mi că i-ar plăcea să intre, aşa că, cu un efort supraomenesc, deschid uşa larg şi îi permit să intre în apartament. Se uită în stânga şi în dreapta, parcă aşteptându-se să o vadă pe Katrina sărind de cine ştie unde ca să-i taie beregata.