Camilla

Prolog

Timpul trece tot mai greu in casuta saracacioasa in care locuiesc. Am tot incercat in ultimele doua luni sa imi gasesc un loc de munca dar nimeni nu isi doreste o menajera sau o ingrijitoare. Asta spun ei cel putin. Dar eu stiu ca este vorba despre faptul ca eu nu am 12 clase terminate.Costurile erau mult prea mari si cum eu traiam din mila matusii mele Agatta, o femeie foarte lacoma si zgarcita peste masura, am renuntat la scoala si am inceput sa imi caut de lucru prin satul din apropiere. Un an si patru luni am rezistat pe campul unui senior. Am sapat, am cultivat legume cat pentru un sat intreg, de una singura. Insa nu a durat mult. Matusa Agatta se hotarase deja sa ma alunge din casa ei, pregatindu-si cuvintele.

- Drum bun si cale batuta. Sper sa ajungi ca mama ta.

Afirmatia ei m-a enervat foarte tare atunci si as fi facut ceva foarte grav daca nu stiam ca spune asta doar ca sa ma supere. M-am stapanit la timp si am plecat, cu greu insa din cauza lipsei de bani, in satul natal al tatalui meu, in casa unde am locuit pana sa ma ia matusa mea si unde locuiesc si acum. Mi-am pierdut si locul de munca de la domnul Antonio lasand in urma tot, fara retineri. Cand am ajuns aici, totul era numai praf. Casa batraneasca care demult adapostise noua suflete (pana sa venim eu si parintii mei aici) era acum pustie mai ceva ca un desert. Bunicii din partea tatalui au avut sapte copii, doua fete si cinci baieti, care au plecat si si-au croit drumul spre un viitor cat mai bun posibil. Dar nu toti au reusit. Printre ei se afla si tatal meu.

La doar 16 ani a plecat de acasa preluand afacerea tatalui sau, aceea de comerciant. Vindea zahar in toata Europa, se plimba, se distra si muncea pe rupte, asta pana cand dragostea l-a nimerit si pe el la fel ca pe fratii lui mai mari. A intalnit-o pe mama la un targ de la periferia Madridului. Vindea ciorapi de lana facuti chiar de ea. Ea era la fel ca tata: un clandestin in lume. Dupa ce a fost renegata de catre familia ei,din motive pe care ea nu le-a destainuit niciodata, nu a stiut pe ce cale sa o apuce. A inchiriat o camaruta la o pensiune unde a invatat sa faca ciorapi de la proprietara pensiunii, o doamna in varsta foarte simpatica, apoi ii vindea si isi platea chiria, iar din ce mai ramanea isi lua materiale pentru diverse lucruri. Asadar, l-a intalnit pe tata de care s-a indragostit iremediabil, s-au casatorit si intr-un acces de nebunie din iubire m-au creat pe mine. Totusi nu le-am stat in cale. Calatoream cu ei si ma iubeau mai mult decat mi-as mai fi putut dori eu vreodata. Ei se distrau, se bucurau de fiecare lucru cumparat, de fiecare ban muncit, se orice loc vizitat. Si fericirea nu le disparea de pe chip.

Atunci tata se credea un om bun cu un viitor reusit si o familie fericita. Asa am si fost. Pana cand tata s-a intors din Turcia de unde s-a molipsit cu ciuma si la numai cateva zile a murit. Mama a fost devastata, s-a infometat, s-a imbolnavit de durerea pierderii omului iubit si la cateva luni a murit si ea. Sa iti conduci pariintii pe ultimul drum la 14 ani, nu e tocmai bine. Am devenit depresiva, ma incuiam in casa singura si ma puneam in patul in care au murit ambii mei parinti si plangeam. La un moment dat nu mai aveam nici lacrimi si ajungeam sa ma holbez la pereti cu ochii rosii.

La putin timp insa, matusa Agatta a venit si m-a luat de acasa, facandu-ma propria-i sluga. Ar fi trebuit sa ii multumesc atunci ca m-a luat din casa pentru ca altfel as fi murit si eu de foame, dar dupa cate mi-a facut dupa aceasta, nu merita nici macar un "Merci!". Astfel mi-am dus eu viata pana acum. Orfana, am incercat sa rezist acestei lumi grele si sa ma mobilizez chiar daca nu mai aveam parinti si rudele care mi-au mai ramas nu voiau sa ma recunoasca drept nepoata, verisoasa sau orice altceva. Realizarea acestui lucru m-a intristat pe moment dar am reusit sa imi revin gandindu-ma unde as putea munci. Banii pe care i-am gasit de la tatal meu imi vor mai ajunge o saptamana sau doua. Cand m-am intors aici, m-am apucat de curatenie si cand am ridicat salteaua patului parintilor, am gasit o punga plina cu bani. Au fost suficienti cat sa supravietuiesc in casa asta timp de un an. Acum, banii sunt pe terminate si sunt nevoita sa imi gasesc cat mai repede un loc de munca.