Cand anotimurile se schimba de la toamna la iarna e de datoria ei sa creeze zabada care acopera tot tinutul oamenilor.Nu este o treaba usora, dureaza mult si nimeni nu stie de asta, dar ei nu îi pasa atata timp cat oameni apreciaza cea ce face. An dupa an ea vine si aduce cu ea zapada pe care copii o folosesc sa faca oameni de zapada sau pur si simplu sa se distreze cu ea.Pare a fi o treaba distractiva, asa era la inceput dar zeita a inceput sa se simta singura si sa saturat sa faca acelasi lucru in fiecare an, plus ca nu poate sa se aproprie de oameni, sa îi atinga sau sa vorbeasca cu ei, acest lucru o facea foarte trista.Intr-o zi cand s-a intors pe munte in pestera ei cea rece si intunecata si sa gandit"In fiecare an e la fel, vin, aduc zapada si apoi ma intorc si stau aici 3 anotimpuri singura in pestera asta unde nimeni nu vine niciodata","Mi-asi dori ca macar odata sa intalnesc si eu pe cineva cu care sa vorbesc din cand in cand" spuse ea intristata. Acest lucru nu era posibil deoarece cum am spus mai inainte ea nu are voie sa se aproprie sau sa atinga oameni. Cu o singura atingere poate ingheta instantaneu orice finta vie, iar acea gheata nu poate fi topita de nimic si dureaza foarte multi ani, uneori chiar decenii.Intr-o zi a iesit putin cand inca mai era zapada, a inceput sa se plimbe prin padure cand deodata a auzit un zgomot venind dinspre lacul cel inghetat.Era o vulpe care cazuze in apa.Zeita a incercat sa o scoata cu o creanga dar vulpea nu putea sa o prinda."Ce ma fac?, nu pot sa o las asa dar nu pot nici sa o ating" spuse ea foarte ingrijorata. Vulpea nu mai putea sa se mentina la suprafata, apa era foarte rece iar zeita era neputincioasa. Nu a avut de ales decat sa o ia cu mainile, asa ca a incercat.A reusit sa scoata vulpea din apa si spre mirarea ei vulpea nu era afectata de puterile ei. Sa mirat la inceput dar nu a vut timp de asta, trebuia sa o duca repede intr-un loc cald.Deoarece nu putea sa se aproprie de oameni nici sa o lase pur si simplu in afata unei usi asa ca a dus-o inapoi in pestera. Dupa care sa dus sa ia niste crengi ca se faca un foc. Cand sa intors vulpea nu mai avea nimic, era in regula."Se pare ca esti bine, dar nu inteleg" spuse ea nedumerita."Nu iti facegriji, sunt bine, datorita tie"spuse vulpea."Vorbesti?"spuse zeita, "Tu vorbesti, eu de ce nu asi face-o?" spuse vulpeain timp ce se apropria de ea."Pai toate fiintele pe care le-am intalnit inafara de oameni nu vorbeau niciodata"spuse ea ingrijorata de cea ce s-ar pute imtampla in continuare.Vulpea incepea sa se aproprie din ce in ce mai mult de ea."Nu sunt o vulpe oarecare"spuse el,"Dar ce esti mai exact?" spuse zeita inspaimantata de cea ce ar putea sa spuna vulpea"Doar nu credeai ca esti singura zeitate de aici nu? vezi tu eu sunt un zeu vulpe care a fost trimis sa apere zeitatile importante"spuse el in timp ce isi arata celelalte cozi dupa care si-a luat forma umana.Zeita nu mai stia ce sa zica, ea credea ca e singura zeitate"Sunt oarecum nedumerita, de ce mi te-ai aratat mie?" spuse ea."Deoarece tu ai fost cea care ma salvat de la moarte deci prin urmare iti datorez viata, iti voi fi servitor si protector pana la sfarsit" Va urma........
