Jurnalul unei veri fierbinți -finalizata-

JURNALUL UNEI VERI FIERBINȚI

Mai e o zi până la Euro 2016. De abia azi realizez că mai e doar o zi. Îmi aduc aminte că în anii de liceu sau studenție febra unui turneu final mă facea să mă înfior cu cel puțin două săptămâni înainte de debut. Devoram ziarele, loturile și știrile, ajungând să cunsoc pe din afară grupele și calculele calificarii în fazele superioare. Azi, la 40 de ani, norocul face ca, în preziua deschiderii, să dau peste o Gazeta Sporturilor cu ghidul EURO2016. O frunzăresc în timpul drumului parcurs pe A2 spre mare. Sunt un bucureștean de factură nouă (doar de vreo 2 ani) și dorul de orașul unde i-am petrecut pe primii 38 mă biruie destul de des. Mai ales că e iunie, e soare și marea mă așteaptă.

Frunzărind Ghidul îmi dau seama că maturizarea poate fi câteodată moartea pasiunii. Altădată, cu o zi înainte de debutul competiției, aș fi putut da un examen din turneul final al vreunui european sau mondial de fotbal. Acum citesc și mă tot mir: Ia, uite, bă, s-au calificat și albanezii! Și ungurii! Și islandezii! De fapt, s-au calificat 24 din cele 50 sau 55 de națiuni plecate la drum, în preliminarii. Aproape una din două. Probabil nu numai maturizarea mea e cea care a omorât pasiunea. Și afluența de meciuri și competiții a condus la o diluare a ei. Mintea mea percepe un turneu final ca o întâlnire a cremei cremelor. Ori acum, în Franța, cum spuneam, au ajuns aproape una din două echipe. Mai multe meciuri, mai mulți spectatori, sponsori, televizări, într-un cuvânt bani. Asta e, lumea se schimbă, lucrurile se schimbă. La Euro2016 participă 24 de echipe iar acum 46 de ani la Mondialul din Brazilia 1970 au participat doar 16 echipe. Acum jucătorii abia au avut timp vreo 2-3 săptămâni să se odihnească și să pregătească turneul, după încheierea competițiilor în care au fost angrenați la cluburile lor. EURO2016 este competiția cui rezistă mai mult.

Suntem și noi acolo. Noi, adică România. Am avut o grupă ușoară cu ungurii, nord-irlandezii, finlandezii și feroezii. Apărarea este cea care ne-a dus la Euro2016. E clar că suntem departe de istorie, de ce-am fost acum 20 de ani, dar având în vedere ce am spus mai sus, de ce nu am merita și noi să fim aici? Suntem, și iată că mai facem și deschiderea. Mâine seara, vineri, 10 iunie, noi și gazdele, Franța, facem deschiderea turneului. Onoare mare de care ne-am cam putea lipsi, după mine. Dacă ne altoiesc francezii rău, și sunt toate șansele să fie așa, o să ne fie cam greu în continuare desi adversarii nu sunt de acelasi calibru ca gazdele:Elveția și Albania.

Vineri,10 iunie 2016

La ora prânzului, după o cafea băuta pe faleza Cazino-ului constănțean, descindem, împreună cu prietenul Claudiu, la o baie în mare, la locul numit de noi și de alții ca noi LA PIETRE, în capătul digului de larg al portului Tomis. Acolo stăm ca șopârlele pe pietre și dezbatem câte în lună și stele. Nu ne ocupăm prea mult de meciul serii. Nu avem nedumeriri. Știm că diferența de valoare este substanțială în favoarea francezilor. Eu merg pe un 3-1. Ne dau două până la pauză și apoi jocul se mai echilibrează. E de ajuns să citim din nou Gazeta. Ei joacă la Atletico Madrid, PSG, Tottenham, United, Roma, City. La noi, doar portarul, Tatarusanu, joaca la Fiorentina si Chiriches la Napoli. Restul pe la Rayo Vallecano, Al Sailia, Al Ittihad, Ludogoreț, Dinamo Zagreb, Pandurii Tg Jiu sau Genclerbirligi. Mai bine ne vedem de baie.

Gică Popescu nu ne vede dincolo de grupe, tata Puiu Iordănescu încearcă să ne dea speranțe de doi bani, dar cea mai frumoasă mi se pare declarația lui Loți Boloni:

Romanii, ca popor, nu sunt curajosi, indrazneti, cuceritori si le lipseste ambitia, pentru ca au invatat sa se multumeasca cu putin. Dar sunt abili, smecheri si inventivi pentru ca au fost obligati sa gaseasca o solutie pentru a supravietui.

Ne vedem mai departe de mare și de soare.

Îmi promit că, la 2-0 pentru francezi, mă culc. Dar în minutul 2 răman cu ochii pironiți în ecran, hipnotizat, și toată detașarea cu care îmi propusesem să tratez meciul, se face țăndări. Stanciu bate primul corner al meciului și portarul francez, Loris, scoate in extremis un balon pe care scria gol, trimis din 2 m de Bogdan Stancu. Era să le bagam mortu-n casă. Nu stăm rau, facem pressing sus și francezii se descurcă greu. Dar încetul cu încetul se așează peste noi. Pogba, Grizmann manevrează balonul cu ușurință și doar gruparea noastră aglomerată reușește să-i oprească. Giroud, varful de 29 de ani al lui Arsenal, este un adevărat pivot. Se bate, protejează, deviază, trimite spre poartă din orice poziție. Au și les bleues vreo 3 situatii pana la pauza. Ne zbatem și noi.