Nașterea mea a fost o povară pentru omenire. Nașterea mea le-a adus sfârșitul, așa că m-au închis în propria minte, sigilându-mi corpul într-o comă lungă și chinuitoare timp de 12 ani.
Clipesc rapid și des frecându-mi puternic ochii cu dosul palmelor încercând să diminuez neplăcerea oferită de lumina cotropitoare. Era o senzație ciudată, o senzație familiară o senzație pe care aproape o uitasem. Îndată ce efectul trece mă surprind uitându-mă la reflexia mea într-o oglindă ce se întinde pe întreg peretele opus patului . Transpirația strălucește pe pielea bolnăvicioasă, iar ochii umflați sunt lipsiți de viață. Îmi ating cu ușurintă fiecare centimentru din piele lăsând mici furnicături în urmă. Nu pot să nu observ părul negru, murdar și încâlcit ce stă încolăcit în jurul meu ca un scut. Scalpul mă mânâncă și simt o greață profundă față de propria persoană. Sunt murdară, înfometată și singură.
Constatarea faptului că nu știu nimic despre mine sau despre tot ce mă înconjoară îmi oferă un prim impuls ca să ma ridic și să fug. Dar unde? Camera e complect acoperită de marmură albă ne lăsând la vedere vreo șansă de scăpare. Senzația de sufocare este acaparată de spaimă când din colțurile camerei iese un gaz înăbușitor.
Îmi simt mușchii încordându-se și nu rezist instinctului de a căuta un mijloc de apărare. Tălpile aspre ating podeaua și le ridic speriată înapoi. Rece. Pun toată forța pe care o mai am în picioare, dar nu reușesc să mă deplasez mai mult de doi pași căci deshidratarea își spune cuvântul și mă prăbușesc ca un sac de cartofi. Mă târăsc pe coate spre colțul opus al camerei și îmi strâng genunchii la piept afundându-mi capul în helanca ce demult probabil era albă. Inhalez în nenumărate rânduri din gazul verzui începănd să halucinez și să îmi pierd simțurile. Ultimul lucru pe care îl aud înainte să mă simt smucită de la pământ e : ,, Aveți grijă, la naiba'', apoi un alt corp cald care mă strănge în brațe inducându-mi o stare de liniște.
- Doamnă Eleanor, cred că își revine.
Îmi simt pleoapele ridicate pe rând cu degetul inelar , apoi văd o luminiță mică zbenguindu-se energic prin fața pupilelor. Mormăi nemulțumiță și îmi dau capul pe spate. O amețeală puternică urmată de o migrenă se instalează cu ușurință in creierul meu și mai oftez o dată înghițind voma ce se voia ieșită din organism.
Vocile se aud din ce în ce mai clar și mă contorsionez de durere încercând în zadar să mă ghemuiesc. Mâinile și picioarele îmi sunt bine strânse de scaun provăcând-mi un alt val de durere.
- Skyler Smith, pacienta SS, născută la data de 29 februarie 1996, an bisect, în prezent cu vârsta de 20 ani. Bună Sky, știi de ce te aflii aici ?
Scutur negativ din cap îndepărtând tot odată firele de pe față. Nu știam exact la ce se referă. De ce mă aflu în această cameră sau în această situație?
-Sky, la vârsta de de 4 ani, de ziua ta ai omorât un sat întreg de oameni, iți aduci aminte de acest eveniment?
Scutur din nou din cap strângând din dinți și trăgând și mai tare de sfori.
- Ai fost găsită în inima unei păduri moarte, arsă de la rădăcini până la vârf, iar în jurul tău pe o rază de 30 km nu se afla nici urmă de umanitate.
Îmi simțeam obrajii uzi și corpul cutreierat de frisoane. Doamna care nu s-a oprit din vorbit de când m-am trezit își târâ un scaun în fața mea și se așeză privindu-mă cu atenție. E frumoasă, cu o postură încordată și totuși o privire calmă.Un bec atârna de-asupra capului ei oferindu-i un aer misterios, angelic. Singurele lucruri pe care le mai văd în încăpere sunt o măsuță goală și niște lăzi aruncate anevoie.
- Ai fost adoptată de o familie bună după ce ți-ai petrecut un an în spital apoi alți doi în centre de plasament.
Răsuflă căutându-și parcă cât mai atent vorbele, apoi continuă.
- La vârsta de 4 ani ai distrus întreg centru al Europei doar clipind din ochi. Singura persoană care a mai fost găsită în viață era doica ta, care jura cu mâna pe inimă că ochii ți-au devenit fumurii și că o sferă de lumină v-a înconjurat pe amândouă. Ipoteza ei nu a fost luată în serios nici măcar o clipă, până în momentul în care patru ani mai târziu experiența s-a repetat.
Se ridică de pe scaun plimbăndu-se prin cameră urmată de ecoul format de tocurile ei care se izbeau de parchet într-o simfonie enervantă.
- Exact de ziua ta, în momentul în care împlineai 8 ani în lume s-au dezlănțuit catastrofe care au adus pagube atât materiale cât și umane. Cutremure, insule înghițite de apă, vulcani inactivi erupând, meteoriți care au distrus Asia aproape în totalitate și multe alte anomalii. Atunci ți-a fost introdusă coma. Au trecut ani și ani, iar tu infloreai pe zi ce trecea, iar pământul se ofilea lipsit de esență.
O altă persoană se ivi dintr-un colț întunecat și puteam să jur că inima îmi săltă de spaimă.
- Acum probabil te întrebi ,, Cum o simplă persoană poate provoca atâtea nenorociri ?!'' O să auzi despre asta mai târziu căci intrebarea care are prioritate este : ,, De ce m-ar aduce înapoi la viață dacă sunt o bombă cu ceas?''
Vocea sa groasă mă făcea să tremur, simpla lui prezență mă făcea să-mi pierd mințile, parcă îl știam de o viață, dar cum era posibil dacă nici măcar nu am avut una?
- Bănuiesc că tot eu o să răspund la întrebare, murmură nesatisfăcut.
Se apropie cu pași apăsați spre mine și se răzămă cu măinile de-o parte și de alta a scaunului. Contactul vizual îmi făcu picioarele de gelatină, iar senzația de greață se intensifică.
- Ești vie pentru că e de datoria ta să ne ajuti, ești vie pentru că trebuie să repari ce ai stricat, ești vie pentru ca din vina ta o armă biologică a scăpat dintr-un laborator rusesc omorând mai bine de patru miliarde de oameni.
Scârba cu care îmi vorbește mă făce să plâng. Înghit în sec și îmi întorc capul în altă parte.
- Ceea ce vrea să zică Adam e că în timpul unui cataclism un virus a scăpat, un virus care e fatal pentru întreaga populatie, nimeni nu e imun la el.
Și ce te face să crezi că eu pot oprii asta ? îmi răsună sarcastic în minte.
- În concluzie, intervenii Adam sunt mai puțin de două miliarde de oameni pe planetă în momentul de față și ne confruntăm cu un virus care nu poate fi oprit. În mai puțin de un an vom fi cu toții infestați, iar rasa umana v-a dispărea definitiv. Doar că cea mai mare problemă a noastră esti tu în momentul de față. 40 de zile ne despart de o altă catastrofă. Avem 40 de zile să te facem să-ți controlezi puterea Skyler căci fără tine nu putem combate virusul.
- Zilnic vei lua parte la diferite cursuri care te vor ajuta să-ți canalizezi forța. Ne vedem mâine domnișoară Smith. Dylan îți va explica mai multe despre tine și despre ceea ce posezi fiind mentorul tău de acum înainte.
