Despre Apocalipsă și Illuminati

A cincea mărturisire

" (2 Corinteni 5:10) "Căci toţi trebuie să ne ȋnfăţişăm ȋnaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia ȋn trup."

În Împărăţia Cerului am putut vedea Noul Ierusalim despre care ne vorbeşte Biblia:

"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi ȋntoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi." (Ioan 14:2-3)

Am văzut oraşul şi l-am admirat – este un oraş real şi minunat! Isus s-a dus acolo ca să pregătească locuinţele acelea pentru noi.

În oraş am văzut că pe faţada fiecărei reşedinţe sau case era scris numele proprietarului. Acest oraş nu era ȋncă locuit, dar stătea deja gata pentru noi. Nouă ni s-a permis să intrăm înăuntru şi să vedem toate lucrurile din casă. Dar mai târziu după ce am părăsit oraşul, am uitat toate lucrurile pe care le văzusem, amintirile acelea ne-au fost şterse. Totuşi ne mai putem aminti că stâlpii caselor erau placaţi cu metale preţioase, iar cele mai preţioase şi diferite pietre erau încrustate în ei. Ei mai conţineau şi aur pur.

Aurul din acest oraş arăta aşa cum îl descrie Biblia, este aproape transparent şi foarte strălucitor. Aurul de pe pământ nici nu poate fi comparat în luciu şi frumuseţe cu aurul care este în Rai.

După aceasta, am fost duşi într-un loc unde erau multe sticluţe. Înăuntrul acestor sticluţe erau lacrimi cristalizate. Acestea erau lacrimile pe care copiii lui Dumnezeu le-au vărsat pe pământ. Ele nu erau lacrimi de nefericire, ci lacrimi pe care oamenii le vărsaseră când plânseseră în prezenţa lui Dumnezeu – lacrimi de pocăinţă şi de recunoştinţă. Dumnezeu le păstrează pe acestea ca pe o comoară preţioasă în Rai, aşa cum ni se spune şi în Biblie:

(Psalm 56:8) "Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile ȋn burduful Tău: nu sunt ele scrise ȋn cartea Ta?"

Apoi am ajuns într-un loc unde erau foarte mulţi îngeri. Cu toate că în Rai văzusem deja mulţi îngeri diferiţi, aici am văzut îngeri care arătau toţi la fel. Acolo am văzut că Isus are câte un înger special pentru fiecare persoană. El ne-a mai arătat că acest înger personal stă aproape de noi pe durata ȋntregii noastre existenţe pe pământ. El ne-a prezentat şi îngerii care ne-au fost destinaţi nouă. Noi am putut să le vedem trăsăturile caracteristice, dar Dumnezeu ne-a spus că nu avem voie să dezvăluim aceste lucruri altora. În Cuvântul Domnului citim:

(Psalm 91:11-12) "Căci El va porunci ȋngerilor Săi să te păzească ȋn toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.

După aceea am sosit într-un loc cu multe sertare care se ȋnchideau şi în interiorul cărora erau diferite feluri de flori. Unele flori erau deschise, frumoase şi strălucitoare. Însă la unele le atârnau florile în jos iar altele erau chiar uscate. L-am întrebat pe Isus care era semnificaţia acestor flori. El a răspuns: "Viaţa voastră este aşa ca florile acestea!" El a arătat spre florile strălucitoare şi a spus: "Aceste flori arată legătura strânsă pe care o aveţi cu Mine."  

 Apoi le-a lăsat pe acestea şi S-a ȋndreptat spre cele ofilite. El a spus: "Priviţi, persoana aceasta a lăsat capul ȋn jos, pentru că tocmai trece prin crize şi probleme. Iar ceva din viaţa ei i-a ȋntrerupt legătura cu Mine. Ştiţi ce fac Eu cu florile acestea care sunt ofilite, ca să devină iar sănătoase şi strălucitoare?" Atunci El a luat floarea în mână şi a spus: "Eu vărs câteva lacrimi de-ale Mele peste ele şi le ridic din nou." Atunci am văzut cum printr-o putere specială această floare a început să prindă viaţă, s-a ȋndreptat din nou, iar culoarea i-a devenit iarăşi strălucitoare.

Apoi a luat unele dintre florile ofilite, le-a aruncat ȋn foc şi a zis: "Priviţi, persoanele aceasta M-au cunoscut, dar au plecat de la Mine. Acum ele mor fără Mine şi sunt aruncate ȋn foc."

Cuvântul Domnului ne spune: "Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate ȋn foc, şi ard." (Ioan 15:5-6)

După ce am plecat de acolo am văzut un castel minunat în depărtare. Nimeni nu cuteza să se apropie de el, noi credem că ar putea avea legătură cu următoarea imagine descrisă ȋn Biblie: "Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului." (Apocalipsa 22:1) Noi bănuim că acest castel era probabil aşezat aproape de tronul şi de prezenţa lui Dumnezeu.

Cât am trăit aceste lucruri ȋn Împărăţia Cerului, am avut ȋn permanenţă o bucurie imensă ȋn inimă şi o pace care ȋntrece orice pricepere: "Şi pacea lui Dumnezeu, care ȋntrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile ȋn Hristos Isus." (Filipeni 4:7). Atunci am ȋnţeles ce ne spune Duhul lui Dumnezeu ȋn următoarele două versete: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după ȋndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin ȋnvierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neântinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată ȋn ceruri pentru voi." (1 Petru 1:3-4) "