Sâmbãtã
Afara era inca noapte chiar daca era dimineata.Stateam pe scaun la geam si beam un capuccino in timp ce priveam cerul plangand , care isi varsa lacrimile pe geamul meu rece. Acolo in departare vedeam turnul Eiffel care parea a fi o lumanare in intunericul unei odãi.De cateva zile tot ploua, bunicul imi spunea,cand inca mai traia,ca atunci cand ploua inseamna ca el incearca sa imi spuna ceva, ca ii e dor de mine.De aceea de fiecare data cand ploua ies pe balcon si simt fiecare picatura cum imi atinge corpul.Am luat ultima inghititura de capuccino care era in cana si m-am dus pe balcon.Ploaia era rece, mai rece decat de obicei,bluza mea alba de bumbac era uda in totalitate si se lipea de mine.Parul meu saten era si el ud. Incepuse sa imi fie frig,dar dintr-o data am simtit cum cineva ma prinde strans de mijloc si isi lipeste corpul de al meu incalzinduma.Ma uit speriata in spatele meu si observ ca era Alex.Pentru cateva secunde am ramas blocata, eu il pleaceam mult pe el dar nu stiam ca simte acelas lucru pentru mine, credeam ca suntem doar prieteni buni.Cand mi-am revenit din soc m-am intors cu fata catre Alex si i-am dat o palma este fata in joaca .
-Fraierulee, nu poti sa vi pur si simplu in casa mea si sa ma sperii! spusesem eu.
-Ba da, pot, uite-ma aici, si nu sunt in casa ta ..sunt pe balconul tau! spuse el aratandusi zambetul perfect.
-Esti rau! Dar stai...cum ai intrat aici? spusesem eu sperand ca nu am uitat usa descuiata, din nou.
-Poi usa era descuiata..asa ca m-am gandit sa-ti fac o surpriza ! dupa ce a spus asta mi-a dat o imbratisare cum doar el stie sa-mi dea.
-Dar..e 6 dimineata..cum de nu dormi la ora asta?
-Poi..tu de ce nu dormi?
-Am auzit ploaia...m-am gandit la bunicul si nu am mai putut dormi...
-Ah ..asa deci.
Era liniste, ne uitam unul la altul fara sa ne dam seama ca ploaia tocmai s-a oprit.
-Ce zici...mergem inauntru? ii propusem eu.
-Da..suna bine!
Cand am intrat in casa i-am dat un prosop cald , probabil ii era frig , am stat destul de mult afara.
-Tu nu ai nevoie de un prosop? ma intreba ridicand dintr-o spranceana.
-Nu, nu am nevoie acum..
-Dar o sa racesti,si eu nu vreau sa stau toata ziua la patul unei fete de 17 ani obligand-o sa bea supa de gaina si sa ia medicamente. Spuse chicotind incet .
Chiar era foarte scump cand chicotea asa,mereu ma las dusa de val cand face asta.
-Bine, bine o sa-mi iau si eu un prosop..Doar pentru tine!
-Pentru mine? Nu nu, e pentru tine, pe mine nu ma ajuta!
Am facut ceai cald pentru amandoi si m-am asezat pe fotoliu langa el.
-Ce s-a intaplat cu parul tau? l-am intrebat eu curioasa.
-Incerc o frizura noua, iti place?
-Arata de parca au zburat niste ciori prin el ! Dupa ce am spus asta, am inceput sa rad incet, sa nu o trezesc pe Lory care inca dormea in patul de langa noi.
-E chiar atat de rau? spuse el indreptandu-se spre oglinda cu rama aurie de pe perete alb.
Nu i-am mai raspuns, cred ca si-a dat seama si singur ce o sa raspund.
Dupa ce ne-am baut ceaiul Alex a plecat acasa, dar ne-am hotarat sa ne vedem in ziua urmatoare in parc.
