Prolog

380 17 4
                                    

Prolog

     Praful de pe scări îmi umplea nările şi aşa sensibile. Se presupunea că ar fi trebuit să mă obişnuiesc până acum. Doar urc scările astea în fiecare zi a vieţii mele. Scrijeliturile de pe pereţi îmi orbeau ochii şi aşa sensibili. Mi-e milă de cei care au făcut astea. Iar liniştea prea neobişnuită mă surzea. Unde au dispărut toţi locatarii gălăgioşi? Am impresia că am greşit blocul. Dar, ridicându-mi capul, văd mare scris un ''4''. Iar lângă el este înjurătura aceea penibilă. Înseamnă că sunt în locul care trebuie.

     Scot cheile din gluga hanoracului care este aşezat în jurul mijlocului meu. Am găsit-o pe cea pătată. Cafeaua nu s-a dus încă de pe ea. Trebuie să dau cu umărul în uşă ca să se deschidă. Iar apoi scârţâie în timp ce se depărtează. Mirosul obişnuit de stătut mă izbeşte. Dar simt şi altceva. Ceva plăcut. Ceva străin mie. Ca o prezenţă nouă aici.

       În timp ce înaintez în apartament, nu reuşesc să-mi dau seama ce e nou aici. În bucătărie nu e nimic schimbat, doar vasele uitate de Savanaah cea grăbită de dimineaţă. Nu vine de obicei pe aici, doar aseară a dormit la mine. În schimb, când ajung în sufragerie, ochii mi se măresc de şoc. Faţa aparent inocentă (care ascunde un zâmbet malefic) a Savaneei mă întâmpină, pe masă fiind 2 cutii mari ce mă fac curioasă.

       - Ce-ai m-ai pus la cale? întreb, încercând să par atentă la ea, nu la obiectele de lângă ea.

   - Mă gândeam doar să-mi ajut prietena. Având în vedere pierderea suferită după urma concedierii, ţi-am făcut un mic mare cadou.

       - Toată plăcinta de aseară nu ţi-a fost de ajuns, nu? Plus pizza, ciocolată, îngheţata, filmele cu...

      - Ok, ok, am înţeles! Poate n-ar mai trebui să fiu aşa de darnică cu străinii, spune ea luând o faţă de meditatoare.

     - Pardon? Atât de mult am decăzut? După shot-urile de aseară îmi spuneai că-ţi sunt regină, curcubeul ce te aduce la suprafaţă, ancora ce te sprijină când...

      - Dragă, cunoaştem noi mai bine ce face omul la băutură. Acum te poftesc să deschizi pachetele de la care nu-ţi poţi lua ochii.

      Curioasă, dar în acelaşi timp puţin înfricoşată în legătură cu ce s-ar putea afla înăuntru, mă aşez pe canapea şi iau una dintre cutii în braţe. Scoţându-i uşor capacul, observ o altă cutie lucioasă, dar cu propoziţii şi desene pe ea.

      - Tu... Ţi-a tras-o cineva la cap?! Ai înnebunit?! Înţeleg că ai un job de milioane şi părinţii-ţi sunt bogătaşi, dar cine sunt eu? Papa Francisc cel cool, care joacă fotbal şi merită toate mulţumirile din lume? spun şi mai uimită, încercând să nu izbucnesc în râs.

      În schimb, Savanaah nu se poate abţine şi se prăbuşeşte pe fotoliu cu capul dat pe spate şi lacrimi în colţurile ochilor. Îi deschide, se uită 2 secunde la mine cu o expresie serioasă şi începe din nou să râdă. Spectacolul ei mă amuză şi pe mine, încât, în câteva clipe, amândouă ne prăpădim şi ne scuturăm de atâta râs.

       - O, vai Doamne, e o minune să fiu cea care declanşează replicile astea! zice ea în timp ce se ridică şi se şterge de lacrimi.

     - Serios acum, de ce ai făcut asta? Crezi că aveam nevoie de un iMac? spun, ridicându-mi sprâncenele.

        - Nu neapărat, dar deschide-l şi uite-te la mail-urile primite. Ăsta nu mai e din partea mea.

        - Ce ar mai putea fi? pufnesc exasperată. Dumnezeul Nostru, ce ţi-am făcut eu să merit toate astea? dramatizam eu.

        Ridic uşor laptopul şi îl deschid şi mai uşor, ca grija pe care o porţi unei păpuşi de porţelan. Intru încet în căsuţa de inbox şi... ce-mi văd ochii?                     

          '' Bună ziua! Dorim a vă anunţa că aţi fost selectat în urma înscrierilor pentru a participa la cursa săptămânală pentru binefacere organizată de fundaţia Primul venit, primul servit!. Vă rugăm să vă prezentaţi vinerea aceasta, 15.11.2013, la marginea pădurii de lângă oraş. Veţi primi un număr de participare şi premiul câştigat în urma cursei se va dona celor nevoiaşi ajutaţi de fundaţie. Pentru mai multe detalii, consultaţi îndrumătorul ce se va afla vineri la dispoziţia dumneavoastră la locul întâlnirii. Mult succes şi alergare uşoară!"

BewildermentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum