Știu că nu-i vina noastră.
Da frate.
Scriu asta cu mult dispreț în suflet. Ce autoritate morală aveți doamna profesoară. Și mai ales profesională pentru elevii dumneavoastră. Înțeleg că aveți probleme, dar nu faceți din cal armăsar. Vorbește gura fără stăpân. Azi m-a dezamăgit o proastă. Nu-și vede de lungul nasului. Nici nu știu de ce-mi pasă atâta timp cât mai sunt câteva luni și nu o mai vad. Te urasc femeie. Sunt conștientă că nu e la fel fără mama și tata, dar cum poate să spună o persoană atâtea rahaturi? Nu-i vina mamei pentru distanța asta. De dinamism ai auzit? Dar voioșie, responsabilitate? Nu e totul așa cum pare. În anii ăștia am arătat că pot. Dincolo de melancolie și dezorientare. Dar cum poti să vii tu să-mi zici că părinții ăștia nu sunt părinți adevărați? Știi tu cum e să fii departe de cei dragi? Nu. Știi doar să vii la o catedră de căcat și ne spui tâmpenii. Zici că noi, cei cu părinții plecați suntem vai de capul nostru. Uită-te la fiul tău, e un analfabet.
Înteleg, ești un om într-o poziție care cere respect și să ai un salariu mizer de care ți-e rușine să vorbești e ca dracu. Înțeleg cum e să ți se acorde atât de puțină importanță în țara asta, unde semnificația unei bune educații pare uitată. Tu nu meriți nici respect, nici o poziție. Ești un nimic.
Tu ai ales să fii profesor. Așa că nu te aștepta să fii respectat doar datorită numelui profesiei, demonstrează că-ți faci bine meseria. Nu ai demonstrat decât că ești înzestrată cu multă prostie. Ești incapabilă să înțelegi cu ce se mănâncă meseria asta și n-ai mai pus de mult mâna pe o carte în afara programei. Știi ce ai făcut? Nu ai făcut decât să mănânci căcat. De parca nu îmi era suficientă distanța asta, vii tu și mă seci.
Cum să ai respect pentru profesorii ăștia care desființează pentru totdeauna încrederea în sine a unui tânăr? Bine că ești tu un părinte bun pentru plodul tău. Tu nu oferi educație în morții mă-tii. Eu nu-ți ofer respect.
