Love of forgotten times

Chapter 4 "Ce e cu monstruletul ala din tufisuri?"

     

-         Firar! De doua zile fugim de soldatii regelui! M-am saturat! Spuse Ferra abatuta.

-         Stiu! Nici macar nu am mancat! Putina carne nu ar strica, se vaita Oteea.

-         Carne? Ai mancat fructe de padure.

-         Dar Tabitha, eu vreau carne!!!

-         Carne, carne, carne.....numai la asta te gandesti. Ce? Te-a facut maica-ta carnivora? Intreba suparata Tabitha.

-         Hei! Toate pana la mama, clar?

-         Incetati amandoua! Striga Ferra. Si mie mi-e foame si poate putina carne nu ar strica si vreau acasa, dar in momente ca astea nu ar trebui sa ne certam intre noi.

-         Urasc sa o spun, dar are dreptate, spuse Tabitha. In curand se intuneca, ar trebui sa cautam un loc de dormit.

-         Si daca as vrea nu as putea, se afirma Oteea. Picioarele nu ma mai asculta. Eu raman aici.

                Si spunand acestea, Oteea se aseza langa un copac de care se rezema, inchizand ochii si ascultand sunetul naturii.

-         Vorbeste serios? O intreba Ferra pe Tabitha.

-         Oooo da! Crede-ma ca nu glumeste, ii raspunse fata Ferrei avand o expresie infricosata.

-         Glumesti nu?

-         As vrea eu, acum haide sa ne asezam si noi! Putin somn nu ne-ar strica.

-         De ce eu? Intreba Ferra in soapta.

*

               Dupa o ora intunericul se instalase peste intreaga Anglie. Cerul era negru, fara stele, insasi luna neputandu-se vedea. Cele trei fete se odihneau la baza unui copac inalt, aflat la marginea unei paduri.

               Se auzi un zgomot infundat, Oteea trezindu-se imediat. Se uita in jur, dar nu era nimic. Se intoarse catre Ferra care dormea langa ea si o zgudui puternic incercand sa o trezeasca.

-         Ferra! Ferra! FERRAAAA! Ii tipa Oteea in ureche Ferrei.

-         Ce? Ce s-a intamplat? Orice ar fi nu e vina mea! raspunse Ferra buimaca.

-         Te-ai trezit?

-         Aaaaa Oteea, tu esti. Am avut cel mai ciudat vis. Se facea ca eram prizoniere in Evul Mediu si era un rege care vroia sa ne arda pe rug si...

                 Oteea ii facu semn Ferrei sa se uite imprejur. Acesta din urma isi ridica capul cercetand imprejurimile, apoi spuse :

-         Si nu a fost un vis. Dar de ce m-ai trezit? Dormeam asa de bine...

-         Am nevoie la toaleta.

-         Si ce ai vrea sa-ti fac eu? Sa ma fac toaleta?

-         Vin-o cu mine pana in padure sa ma eliberez ca mi-e frica singura. Nu vezi ce intuneric e?

-         Bine, dar repede caci nu prea imi place privelistea.

                    Cele doua se aventurara nu foarte mult in padure, dar nici foarte putin. In timp ce Oteea se afla dupa un copac, Ferra ramase singura asteptand-o. Neavand ce sa faca, incepe sa caute fructe pentru a avea ce manca a doua zi.