Atingerea unui înger (Finalizată)

Atingerea unui înger

Luminile ce umpleau scena, aproape ca îl orbeau. Cayden nu putea vedea extazul celor din sală, după finalul ultimei piese pe care o interpretase, însă putea auzi aplauzele și strigătele fanilor.
-Bis, bis!
-Cayden, Cayden! Te iubim!
Un zâmbet încântător îi umplu chipul. Era iubit de atât de multă lume încât nu-i venea sa creadă. Până nu demult fusese un biet cântăreț stradal, ce isi ducea traiul de pe o zi pe alta. Acum însă, era unul dintre cei mai renumiti solisti ai țarii. Chipul lui era vânat de toți paparazzi, iar viața lui devenise ca o carte deschisă in fata lumii. Nu-i parea rau. Avea tot ceea ce isi dorise dintotdeauna. Era cunoscut, apreciat si iubit. Avea o relație de cativa ani cu o tânără absolut superbă, care urma sa-i devină soție. Avea o casa enorma, masini scumpe si haine de firma. Ce si-ar fi putut dori mai mult?
La concertul din aceasta seara, Amina lipsise. Se certasera chiar inainte de inceperea spectacolului. Ea ii spusese cu raceala in glas, ca "nu totul se învârte in jurul lui" iar el isi lasase capul in jos, nevenindu-i sa creada cele auzite. Amina insistase ca el sa anuleze totul si sa ramana langa ea in acea seară, însă Cayden nu putu sa facă asta. Nu după cat se chinuise sa ajungă in vârf. Muncise enorm pentru tot ceea ce avea acum. Isi refuzase multe, tocmai pentru a-si putea gasi calea spre succes. Acum ca o gasise, nu avea de gand sa-i dea cu piciorul. Nu mai era vorba doar despre el. Oamenii care il iubeau si ii ascultau muzica nu meritau asa ceva. Degeaba incercase el sa-i explice că avea un angajament la care nu putea renunța după cum ii era cheful, ea îl lasă baltă, plecând de acasă trântind ușa cu putere. Cayden nu stia unde se află și se întreba incontinuu dacă dupa spectacol, ea il va mai astepta acasa, asa cum o facea de obicei. Nu suporta să o știe supărată, asa ca pe toata durata concertului se gandi numai la ea, facandu-si o gramada de probleme.
După ce făcu si bis-ul atât de cerut de public, parasi scena in aplauzele spectatorilor. Era fericit pentru ca totul iesise asa cum planuise impreuna cu cei din staful lui. Seara fusese incununata de un succes rasunator. Chiar si dupa ce isi schimbă hainele de scena, glasurile fanilor si aplauzele lor inca se mai faceau auzite, din sala de spectacol.

Insa el nu se mai putea gandi la altceva inafara Aminei. Unde era? De ce plecase atat de suparata? Avea sa se intoarca, sau asta insemna sfarsitul?

Cuprins de temeri, Cayden ceru asistentului sau telefonul mobil, pe care il butonă in grabă. Trecuseră mai bine de sase ore de cand Amina, dragostea lui, nu daduse nici un semn de viață. Ii formă numarul cu mana tremuranda, însă tot ceea ce primi fu un ton de ocupat. Inima lui se stranse de emotie. Nu stia ce sa faca. Trebuia sa mearga sa o caute, simtea nevoia sa vorbeasca cu ea si sa o impace.
-Mergi sa bem ceva? întrebă asistentul lui oprindu-i gandurile.
Cayden se uita aproape naucit la el, apoi misca din cap.
-Nu pot! Trebuie să ajung acasă, raspunse amarat.
-Esti bine?
-Da,doar putin obosit! explica Cayden incheind discutia.

Saluta in graba staful care se ocupase de evenimentul din acea seara, își lua casca si geaca de piele și iesi. Motocicleta lui era parcată la ieșirea din spatele scenei. Era nevoit să se strecoare printr-o usa lăturalnică si sa se ascundă pentru ca multimea sa nu-l surprinda pentru o sesiune de autografe. Fanii il copleseau și el nu avea, cel putin in acel moment, dispoziția necesară pentru a le face față. Inainte sa-si pună casca pe cap, mai formă o dată numarul de telefon al iubitei sale. Tonul de ocupat il primi după ce apucă sa sune de doua ori. Acum era convins de faptul ca Amina nu voia sa vorbeasca cu el. Agitat, isi îmbracă geaca si isi încaleca motocicleta. Agăța casca de spatele șezutului, simțind nevoia ca aerul rece al nopții sa-i sfredeleasca chipul. Își indesa telefonul in buzunarul blugilor si demara in trombă.
Orașul era viu. Traficul aglomerat ii ingreuna deplasarea. Se strecura cu dibacie printre masini, pentru ca tot ceea ce voia era sa ajungă cat mai repede acasă. Inconștient sau nu, Cayden învârti maneta acceleratiei ruland cu viteză din ce in ce mai mare. Cand semaforul din fața lui se preschimba in roșu, el nu mai putu frâna. Intră in intersecție incercand să fenteze mașinile ce veneau dintr-o parte si alta. Un bolid de culoare neagra, il claxona încercând sa-l evite, însă Cayden nu reuși sa mai faca ceva. Fu izbit in plin, iar trupul lui Cayden zbura prin aer, precum o papusa din carpe. O alta mașină, venita in viteza de pe contrasens, nu putu sa evite coliziunea astfel ca sfârși si ea lovind motocicleta, rasucindu-o de cateva ori in loc.
Fum, tipete, miros de sânge, dureri groaznice, apoi întuneric.