The dark days

Capitol 4

De ce suntem părăsiți de cele mai dragi persoane? De ce intotdeauna când totul este roz trebuie sa apara ceva sau cineva sa ne strice toata fericirea.

Îmi sterg obrajii udati de lacrimile care încă curg încontinuu. Acelasi cosmar, aceleasi amintiri, aceeasi suferință, aceeasi viata.

Intr-un final ma opresc din plâns si îmi îndrept privirea spre ceasul de pe mica noptieră din dreapta patului. Ceasul indica ora 06:45.
Îmi măresc ochii de uimire când îmi dau seama cat am putut sa dorm.

Ma ridic leneșă din pat si îmi îndrept pasii spre baie. Îmi dau jos hainele în care am adormit si le arunc în cosul cu rufe.
După 30 de minute de minute de relaxare ies din dus si îmi acopăr corpul umed cu un prosop nu foarte lung, alb si pufos si cu încă un prosop îmi acopăr parul.

Privesc la persoana din oglindă. O fata tristă, fara zâmbet, cu niste ochii plictisitori si fara viata. Închid pentru o secunda ochii si îmi apar in fata niste ochii veseli de un albastru electrizant, ochii mamei. Îmi țin lacrimile în frâu si reusesc sa ma calmez.

Cel mai bine ar fi sa ma pregătesc pentru scoala. Incep sa îmi fac un machiaj nu foarte strident, ceva natural si in câteva minute sunt gata. Ajung în fața dressing-ului si incep sa studiez hainele. I-au o pereche de jeans negri tăiați în genunchi, o bluză negru cu gri si Vans negrii si sunt gata.

Cobor scarile, scarile pe care in fiecare zi alergam cand mama ma chema la masa, scarile pe care alergam împreună cu Drake. Realizez ca toti m-au lasa Drake ma parasit, tata ma parasit, mama. Imi e atat de dor de ei.

Las toate amintirile deoparte si merg in căutarea cheilor de la masina. La găsesc in living, langa trandafir. Ating incet petalele cu frica de a nu cadea.
Privirea imi fuge spre ceas, 7:35, ce repede a trecut timpul.

Urc in audi, si plec in tromba din fata casei. I-au curba de la intrarea in curtea liceului cu mare usurinta si ma uit dupa un loc de parcare si imediat il găsesc langa un BMW. Cand cobor din masina aud ca s-a sunat si ma grabesc la dulap sa vad ce ora am si sa imi i-au cartile. Imi i-au cartile necesare pentru ora de matematica si ma grabesc sa ajung in clasa. Bat de 2 ori la usa si intru incet.

-Domnișoară Moore, vad ca ne onorati cu prezenta.spune doamna de mate, cea mai rea profesoara pe care am intalnit-o. In clasa a X-a aveam 10 pe linie, doar la mate aveam media 6.

-Scuza-ti-ma ca am întârziat, nu se va mai repeta!ma scuz incercand sa scap de detentia pe care sigur mi-o va da.

-Sunt sigura ca nu de va mai intampla, dar tot primesti detenție!spune cu cel mai mare zambet. Acum du-te in banca ta.
Caut cu privirea un loc liber pe randul din mijloc pe ultima banca lângă un baiat. Cred ca e nou, nu l-am mai văzut pana acum.

Ma asez si observ cum baiatul cel nou isi ridica capul din telefon si ma priveste plictisit.
Imi întorc capul spre tabla cand vad ca nu are de gand sa spună ceva.

***

In sfarsit a venit pauza de masa, mai am o ora si termin orele pe ziua de azi. După ora asta cred ca merg la Gale, la sediu.

-Ivy!un strigat ma face sa ma opresc din gandit. Ma întorc spre persoana care ma striga, era Raven.

-Da, Raven? S-a intamplat ceva? o intreb cand ajunge in dreapta mea.

-Nu, nu s-a intamplat nimic. Voiam sa te intreb daca diseară esti ocupată.

-Nu sunt ocupata! De ce? Ce-ti trece prin cap?întreb punandu-mi mâinile in sân.

-Pai ma gandeam daca vrei sa vii diseara la mine, or sa vina cativa prieteni care s-au mutat si ei tot din Argentina!imi explica ea. Deci vii?

-Sigur. La 20:00 sunt la tine!

-Perfect!spune si ma îmbrățișează.

Vad ca pauza a trecut si ma îndrept spre laboratorul de biologie. O sa mananc cand ajung acasa.

***

Am ajuns in sfarsit acasa. S-a făcut ora 14:30 imi arunc cheile pe masuta de sticlă din sufragerie si ma îndrept spre bucătărie pentru am pregatii ceva de mâncare.
Găsesc ceva prin frigider si mananc repede. Urc scările plictisita si ajunsa in camara ma arunc direct in pat simtindu-mi pleoapele grele.

N.A: Hei, dragii mea!

M-am gandit sa incep din nou sa postez. Nu stiu daca am facut alegerea corectă, inainte mai scriam cum mai scriam, dar acum nu ma mai pricep deloc.

Capitolul acesta mi se pare foarte banal, dar voi încerca sa ma revansez pentru ca nu am mai postat si pentru acest capitol plictisitor.

M-am gândit sa rescriu cartea "Bad girl", voi ce ziceti?

Vreau sfaturi si păreri pentru acest capitol.

Dark terminat!