1.Capitol către păsări
Nu există fiinţă bună şi fiinţă rea. Existăm doar noi , cei normali , ce oscilăm între avere şi virtutea sufletească , cei ce se căiesc , recunoscând greşeala şi sperând la o iertare şi o purificare divină şi mai există ceilalţi , cei ce preferă să rămână aşa. Am făcut rău cu toţii , poate uneori am înclinat mai mult balanţa spre partea aceea , dar cine mai ţine evidenţa când ai în braţe sentimentul acela de împlinire enormă , din care vrei doar să mori pentru că în fiecare secundă ai impresia că ai trăit destul şi că ai simţit tot ce mai dulce în raiul acesta urban.
Toate sufletele au un gol . Şi al meu , şi al tău , toţi suntem deşerturi calme şi aride când tentaculele iubirii ne înlănţuie şi toţi suntem furtuni în oază când peste paradisul iluminat cad trădări şi deznădejdi.
El , El a făcut balanţa asta între bine şi rău , pe care o simt şi eu , şi tot El mi-a dat să simt şi să gust până mă satur din dulceaţa de mirosuri ale umerilor lui , şi din seninătatea ochilor lui. Şi de ce mi-ar trebui mai mult . De ce să plâng pentru clipele care-au fost , de ce să sper spre împăcare ,când odată sfâşiat , un suflet pierde bucăţi din frumuseţea sa , se lasă purtat de vânt. Biletul rupt în milioane de bucăţi , visele sfărâmate de White lies şi toate astea degeaba. Ce-a durat un an frumos , în care valurile n-au spart nisipul , a sfârşit dărâmând faleza , după ce a găurit-o îndelung.
Ce să-i faci când adolescenţa naşte-n venele noastre gărgăuni şi întrebări , hormoni şi deziluzii? Putem noi să nu dăm frâu , putem să ne oprim pornirile străvechi atunci când trupul trădează sufletul , atunci când inima înşeală mintea?
Am găsit bileţelul cu prima poezie pe birou , şi l-am pus în cartea pentru Serar. Urma să-l văd a doua zi , dar planurile se schimbă odată cu gândurile persoanelor pe care le iubeşti. vb
Uneori , ai impresia fără să vrei că unele secunde pot dura la nesfârşit , mai ales atunci când o clipă curmă viaţa unei fiinţe dragi , o striveşte de afişe şi o lasă fără suflare. Nu aş fi crezut , dacă nu aş fi văzut , simţit şi trăit clipe de coşmar , că un simplu număr va strica tot ce e mai frumos , transformând o prietenie în dezastru.
Oare ne e de ajuns o secundă să ne lăsăm pradă morţii inubitabile? Eu cred că nu , căci de-ar fi fost aşa , m-aş fi lăsat demult în braţele ei , aş fi lăsat-o să mă legene uşor în timp ce restul îmi aruncau coşciugul la doi metri sub pământ. N-am luptat să-mpiedic asta , şi-mi pare rău , căci de-aş fi luptat pentru ei doi nu doar că eu aş fi fost învinsă de propriul drog , dar poate , aş fi aflat mai repede ce trebuie uitat cât mai curând.
Ayaka mi-a spus de sentimentele ei pentru Jimmy şi totuşi de evitarea ei . Am mers în după-amiaza aceea să vorbesc cu el . A decis să intrăm în camera aceea unde doar cei mai secretoşi bussines men intră . Am fost de acord. s-a rezemat de bara scării în timp ce m-am aşezat pe covor , încercând să găsesc un loc destul de confortabil . În urechi , muzica răsuna pentru a-mi face din nou curaj : Atunci , fără nicio ezitare, am spus:Ayaka vrea să fie din nou cu tine! Ştiam că mă va privi surprins , chiar mă aşteptam căci discuţia de acum câteva zile nu avea să ducă la asta , dar mi-a răspuns:-Nu ştiu , da , nu ştiu , văd , am să vorbesc eu cu ea. Apoi a ieşit cu un iz de nervozitate şi fără să mai privească înapoi. Ayaka mi-a desfăcut şireturile în sală , urându-mă pentru fapta precedentă. Explicând că tot ce am făcut a fost să refac puzzle-ul , de fapt , mi-am dat singură un şut afară din prietenia noastră.
Dacă suntem sortiţi morţii , de ce nu murim în cele mai jalnice momente , de ce nu putem alege noi momentul perfect? De ce trebuie să răbdăm mii de metamorfozări , din om bun în om rău , apoi din gelozie în bunătate , şi tot aşa , pentru că toată stupizenia asta e ca un cerc , în care vrem , nu vrem suntem legaţi cu toţii.
