Domnul profesor, al cărui nume nu îl aflase încă Matei, stătea rezemat de spătarul scaunului și fuma obișnuita lui țigară. Era un bărbat trecut de patruzeci de ani ce emana căldură prin fiecare por. Vorbea cu o calmitate de nedescris. Matei îl admira și îl examina. Voia să afle ceva despre el dar nu știa cum să înceapă o discuție intelectuală. Domnul profesor era amuzat de comportamentul tânărului. Își dăduse seama că, de minute bune, se chinuia să adreseze o întrebare. Ori îl măcina ceva ori voia să afle cum îl cheamă.
- Cum te cheamă tânărule? îl întrebă domnul profesor.
- Matei,răspunse acesta cu o ușoară jenă în glas.
- Câți ani ai?
- Treisprezece domnule.
- Părinții tăi unde sunt?
- Acasă domnule.
- Și ce cauți tu într-un bar?
Băiatul când a auzit această întrebare s-a emoționat. Știa că nu are voie într-un bar până la vârsta de optusprezece ani, dar nu credea că îl va întreba cineva vreodată ce caută acolo. A fost luat pe nepregătite iar răspunsul lui suna mai mult a mieunat.
- Examinez persoanele care sunt în trecere pe aici.
- Ei da, auzi la tine. Examinezi persoane. Și cum faci asta?
- Știți, caracterul unei persoane îl afli atunci când este puțin amețit. De exemplu bărbatul acela din colț are probleme de adaptare. De fiecare dată când vine aici începe să plângă. Sau femeia de la masa din mijloc a avut un accident de mașină în urma căruia i-a murit soțul. Asta s-a întâmplat acum două săptămâni. Am aflat de la ea. Mi-a povestit toată viața ei. Era fericită înainte și acum nu mai are nimic.
-Măi Matei, dar de când hoinărești tu pe aici?
-De mic. Am crescut în acest loc. E ca o a doua casă.
- A doua casă?
-Unchiul meu deține acest loc și îmi place să îl mai ajut, chiar dacă nu prea am la ce. Poate doar la curățenie, dar asta e altceva. Îmi puteți răspunde la o întrebare?
Domnul profesor era curios ce vrea tânărul. Nu mereu întâlnești copii atât de comunicativi.
- Desigur!
Vreau sincer parerea voastra, merita sa continui sau nu?
CITEȘTI
Confesiuni la o tigara
Teen Fiction- Generalul Antim a fost cel care mi-a luat fericirea. Eu nu voiam să accept. Ziceam într-una că e o farsă și să înceteze cu gluma. Am început să râd până am dat în plâns. Repetam că nu e adevărat. Gloanțele nu au reușit să mă atingă dar mi-au luat...
