Jurnalul unei adolescente

Capitolul 7-O mică excursie

Ce inseamnă pentru voi duminicile?Ei bine pentru părinţii mei ultima zii din weekend reprezinta ziua in care se scoală cu noaptea în cap şi mă târăsc împreună cu ei  la talcioc ..Ce este talciocul?Este o piaţă plină cu haine şmenare la mâna  a doua şi tot felul de indivizi dubioşi ce rumegă seminţe şi emană un iz de tescovină.Şi iată-mă ,în jurul ora 7 dimineaţa,  in mijlocul acestor indivizi dârdâind de frig din toate incheieturile căutand pantofi.Dupa cîteva plimbări în jurul unor tarabe puteam să jur că devenisem un cub de gheaţă .Aparent mama adora să caute pantofi şi nu o deranja că vînzătorul ,mai bine zis jabba the hut spoit cu puţină funingine pe faţă,ne urmărea fiecare mişcare  cu o privire în care se citea ”My body is ready”.După ce am convins-o pe mama să ne mutăm de la standul cu pricina am dat peste tărîmul făgăduinţei sub formă lichidă :tonomatul pentru ceai.Dupa trei  ceaiuri şi două cafele îmi puteam simţii în sfîrsit mîinile deci am decis să arunc o privire retrospectivă in jur şi pot spune că şi acum regret.În mare majorite am văzut bărbaţi îmbrăcaţi şmenar de la „Dulce ca blana” cu ceva tunsoare  la moda cred ,însă dacă mă întrebi pe mine, sunt sigură că  s-au jucat cu masina de tuns iarba prea mult .Mergînd printre standuri am zărit o domnişoară de vîrstă cu mine ce se rupea dansînd pe ceva „Aoleu viaţa mea” iar iubitul ei sau individul cu lenjerie intima de la Kalvine Hauritu  Claines o privea  admirativ.Mi-am continuat excursia  simtindu-mă la fel de curioasă ca Alice atunci cînd a descoperit   ţara minunilor şi iata-mă dând de ceva pirandă cu 3 copii după ea ce mă îndemna să cumpăr „Pantofi de cea  mai şmenară marcă mai noi decat in magazin”.Uitîndu-mă mai atent la tânara mamă de lîngă mine  ce ma îmbia să-i cumpăr marfa am recunoscut-o ,era Adele o veche colegă din clasele primare.Văzînd-o i-am remprospătat memoria amintindu-i de mine.Din toata afacerea cu „Do you remember summer ‘09” m-am ales cu 2 perechi de pantofi gratis şi o micuţă  istorioară ce o privea pe vechea mea colegă(abandonase şcoala şi fugise cu ceva Haurit Şmecher ce acum o maltrata în ultimul hal)

În drum spre casă mi-am dat seama că totul in viaţă depinde de decizii.Adele alesese să fugă deci ea işi pecietluise  singură  soarta.Şi dacă stai să te gandesti o mică decizie luată in treacăt iţi poate schimba toată viaţa .De aceea e bine să nu ne pripim, să trăim cumpătat ,să fim mulţumiţi cu ce avem şi să nu uităm că cineva acolo sus ne iubeşte.