E întuneric, e noapte,
Nimic eu nu văd,
În marea -
Oceanul
De dinaintea mea.
E beznă, e rece,
Nu pot respira.
Îmi e tot mai rău
Nimic nu mai simt
Doar un gol imens
Ce parcă-i un abis.
Nu mai pot să mă mișc,
Sunt blocat în propriul
Nămol de greșeli.
Nu mă mai pot întoarce
Acum, sunt la sfârșit.
Pe-obrajii fierbinți
Stau doua lacrimi de-argint.
CITEȘTI
Rânduri de cristal
PoetryNici eu nu-nțeleg de ce tot afară Trăiesc cu impresia unei schimbări. Când tot ce contează, ce e de schimbat Se află-nlăuntru, adânc, neschimbat. ©AëdanTulle 2016-2019
