Condamnată la nefericire

Capitolul 1

*Persectiva Alison*

Hei, ma numesc Alison Young si am 18 ani împiniti de curand, mda sigur va întrebați cum a fost la petrecerea mea de majorat, ei bine nu a fost cine stie ce decat o simplă petrecere prieteni mei cei mai buni. Locuiesc impreuna cu bunicii mei Anne si John si cu fratiorii mei mai mici David şi Matei, ei sunt gemeni.

De ce locuiesc cu bunicii? Pentru ca nu am parinți sunt orfană. Da, m-au părăsit la vârsta de 6 anişori chiar in ajunul crăciunului. Si oricum si pana la şase ani îi vedeam foarte rar, doar de cateva ori pe saptamană. Nu i-am mai vazut niciodata de atunci.

Pe David si Matei i-au adus intr-o zi de octombrie, pe atunci eu avem 13 ani desi bunica şi bunicul nu i-au permis niciunuia dintre ei sa ma vadă, si sinceră să fiu nici nu cred ca îi interesa ceva de mine, ținand cont ca de cand m-au parasit nu au mai dat niciun semn pana cand i-au adus pe Matei şi David dar nici de atunci nu mai stiu nimic de ei.....mda au trecut aproape 5 ani de atunci.

*Dimineata*

Mă trezesc din cauza alarmei mele care sună ca o disperată.

Aly(Alison):Ce naiba doar ce m-am culcat?

Opresc alarma si adorm la loc aş minti dacă aş spune ca sunt una din persoanele ale super matinale. Nu, sunt una din persoanele alea care ar putea dormi toata ziua.

Nu apuc sa adorm bine ca sunt trezita de niste tipete.

-Alyyyyyyyyy (țipând)
Aly:Ce cautați voi doi aici?(smiorcaindu-se)
M(Matei):Trezirea!
Aly:Imediat(închizând iar ochii)
D(David):E ora opt, cat mai dormi?
Aly:Cat?

Sar ca arsa din pat şi vad ca e ora 8:05 dau buzna in baie si imi fac rutina. Aleg sa fac doar nu simpu dus deoarece doar ieri dimineată mi-am spălat si părul.

Imi usuc corpul, iau un halat pe mine si fug la dulap. Deoarece e vara si sunt super in intatziere imi iau niste blugi albastri lungi, un tricou alb si o camaşă albastră.

Mă dau cu umpic de rimel si îmi conturez ochii cu putin creion. Parul il las pe spate si ma îndrept spre bucătărie.

Aly:Neața!
Anne:Neața! Te-ai trezit intr-un final. Am crezut ca îți sparg telefonul. Alarma suna încontinu si nu te trezeaiml.
Aly:De ce nu m-ai trezit? Mai am doar jumatate de ora sa ajung.
Anne:Esti sigura ca vrei sa faci asta adica ai doar 18 ani, abea ce ai terminat liceul si stiu ca nu poti sa mergi la facultate deoarece nu avem posibilități dar totusi sa te angajezi? Nu te pot lasa sa faci asta.
Aly:Bunico nu vreau sa fiu o povara mai mult decat am fost, pur si simplu vreau sa te ajut nu vreau sa stai degeaba. Ok gata eu plec oricum e târziu.
Anne:Pai nu mananci?
Aly:Pa!(lundu-si geanta şi ieşind pe uşă)
Anne:Pa scumpo! Succes!

Merg cu pasi grăbiți pe starda si in 20 de minute ajung la casa unde voi da inerviul.

E o casa enorma defapt e o vila alba. Intru in curte si vad ca aceasta e chiar foarte mare pe margini sunt multe flori iar pe gardul din lemn proaspăt vopsit se întinde un gard viu. Zăresc spre fundul grădini ceva albastru care pare sa fie o piscină enormă. Nici in vise nu imi permit sa locuiesc aici.

Ma apropriu încet de uşa si sun. Dupa cateva zeci de secunde imi deschide uşa un băiat bine lucrat cu par brunet si ochi căprui.

-Buna ziua! Cine esti tu? Ma cauti cumva papuşa?
Aly: Buna ziua! Nu, nu te caut pe tine o caut pe doamna Smith.
-Aha. Ok. Să sti ca glumeam.

Aham cu gluma buna.

-Eu Dylan Smith.(intinzand mana)

Probabil e fiul ei.

Aly:Alyson, Alison Young.
Dylan:Deci Alison......
Aly:Deci Dylan ma mai ți mult la uşa?(intreb ridicând o spranceana)
Dylan:A da, scuze. Intra!

Intru si ma conduce intr-un birou unde sunt si domnul si doamna Smith, cred.

Aly:Buna ziua!
Doanma:Buna ziua! Tu trebuie sa fi Alison, nu?
Aly:Da eu sunt.
Domnul:Ok deci te descurci tu cu domnisoara eu trebuie sa plec. Buna ziua!
Aly&D-na:Buna ziua!
D-na:Ia loc te rog(spune si ma asez pe parte opusă a biroului)
Deci domnisoara Young am fost foarte impresionată de tine. Adica orice om la varsta ta se concentra pe facultate sau daca nu isi gasea un loc de muncă foarte bun sau erau pusi pe distractie, in niciun caz un post de menajeră.
Aly:Mda am nevoie de bani adica nu pot sta degeaba.
D-na:Dar la facultate de ce nu dai dupa cum an inteles ai luat bacul cu o nota foarte mare.
Aly:Nu am aceasta posibilitate.
D-na:Dar de ce parinti tai nu lucreaza?

Las privirea in jos si simt ca mi se umezesc ochii. Nu nu pot sa plâng acum. Nu.

D-na:Scuze am spus ceva ce nu trrbuie? Scuz-ma da chiar trebuie sa stiu.
Aly:Nu, nu aveti de ce sa va cereți scuze. E normal sa stiti cu ce se ocupa parinții mei, doarece nici eu nu stiu nu stiu nici macar daca mai treaiesc.

Simt cum imi curge o lacrima dar o sterg repede.

Aly:M-au parasit cand avea 6 ani, fix in ajunul crăciunului.
D-na:Imi pare rau(spune si ma prinde de maini)

I-am spus toata povestea, toate situatia mea. Desigur ma intrbat si alte lucruri dupa care am plecat spre casa.

-----------------------------------------
Acesta a fost primul capitol sper va placut.

Atentie acest capitol nu e corectat asa ca vă rog sa imi scuzati greselile.