Al tău nume nu-mi mai provoacă zâmbet
Şi nici a ta scrisoare şi nici al tău portret
Nu ştiu ce simt,dar nu mă simt complet
Nu ştiu ce simt,dar încă îmi lipseşti
Îmi pare atât de rău că te-am lăsat să pleci
Regret enorm şi-aş vrea să te întorci
Mirosul tău pătrunzător îmi lipseşte
Ce se juca gingaş prin nările mele
Sufocate acum de izuri de durere
" Nu ştiu ce simt " - obişnuiesc să mint
Şi-ncerc din răsputeri să uit
Încerc,dar mă înec agonic
Mă înec in plânsul ăsta atât de apatic
Nu pot...o să continui să mă mint
Probabil asta va dura la nesfârşit
Ce altceva să fac acum
Când totul e în ceață şi totu-i doar un fum
Eu mă desfigurez instant,sunt scrum
CITEȘTI
ARTĂ-MĂ
Poezie'Artă' pentru că,deşi cuvântul "artă" nu e un verb,exprimă stare,trăire şi se conjugă in inifinite moduri - fie cu ajutorul cuvintelor,al cheii sol sau poate al culorii...Astfel arta e mai flexibilă decât orice verb. ' -mă ' deoarece există persoane...
