Visuri implinite

Capitolul 7

După ce mama a plecat și m-a lăsat singură în cameră, am rămas pe gânduri. Eu nu îmi doream să mă căsătoresc, cel puțin nu cu un nenorocit ca Matthias Anderson. Îmi și imaginez cum va fi viața mea alături de el.

Am auzit cum ușa s-a deschis încet cu în scârțâit . Tocmai mă pregăteam să zic că nu vreau să vorbesc cu nimeni când am văzut și cine a intrat.

- Tu nu știi să bați? mă tip eu la Matt care mă privește amuzat.

Închide ușa după ce intră și se reazema de ea relaxat.

- Nu văd de ce ar fi nevoie. Oricum vei deveni soția mea și voi putea intra când vreau, spuse el încrezător și rânjind.

- Tu, fiu de ... dar nu am apucat sa termin fraza căci m-a oprit.

- Văd va nu ți-a priit bine noua veste. Nici eu nu mă așteptat la așa ceva dar trebuie sa recunoști că este destul de convenabil.

La nervii pe care îi aveam acum dacă as fi avut un cuțit la îndemână cred că îi retezat rânjetul de pe buze. M-am uitat la unghiile mele destul de lungi. Cred ca erau și ele suficient de bune încât îi sfâșii pielea în bucăți.

Dar pentru a doua oare pe ziua de azi îmi doream să mă ascund sub pat sau să mă înghită pământul. Evident, mă așteptam să vină cu argumente cum că nu vrea să mă vadă sau să trăiască cu mine, nu să fie împăcat cu ideea. Atitudinea asta a lui mă dezarma.

Am tras aer în piept și mi-am făcut curaj să arunc o propunere care speram să mă salveze.

- Tu vrei banii, eu vreau să îl împac pe tata care oricum nu mai are mult de trăit. Îți propun un târg din care amândoi avem de câștigat. Ne vom căsători timp de un an, îndeajuns pentru a rezolva toate problemele, dar vom fi căsătoriți doar în acte, eu am să mă mut într-un apartament iar tu poți sta unde vrei. Vom trăi ca până acum. Tu Îți vei rimi moștenirea iar eu îmi împac părinții. După un an vom spune că nu a mers și divorțăm. Ne reluăm viețile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Am spus totul pe nerasuflate și acum mă luptam pentru aer. El se desprinse de ușă și veni lângă mine. Își coborî încet fața până ajunse la același nivel cu a mea. Îi puteam simți respirația caldă și mirosul coloniei ale bărbătești.

- Un plan ingenios. Dar știi ce imi cere tata pentru moștenire? întrebă el suav privindu-maîn ochi.

Am clătinat ușor din cap speriată de ce as putea afla. El se aplecă până când buzele sale îmi atinsera lobul urechii. Atunci șopti pe un ton mieros.

- Un nepot.

Am ridicat privirea neindraznind sa respir în timp ce el se ridică. Pentru prima oară am înțeles și eu cât de nenorocită poate și soarta. Nu ar fi putut sa mă rănească mai tare nici dacă mi-ar fi înfipt un pumnal în inimă. El rânji prostește la mine , facandu-ma să mă gândesc ce ar fi dacă l-as omori acum și as scăpa de toate.

Simplul gând de a fi legata de el prin căsătorie îmi stârnea o stare de greață, dar să mai și... Nu! Am scuturat frenetic din cap.

Un licăr diabolic îi cuprinse ochii, facandu-ma să mă cutremur. Era cel mai urât coșmar din care nu mă puteam trezi. Dacă această căsătorie avea loc, aveam să ajung la mila lui, și el ar fi putut sa îmi facă orice. Eram condamnată la o viață cu un bărbat pe care îl disprețuiesc.

Îmi aruncă o privire pe cât de provocatoare pe atât de jignitoare. Simțeam cum iau foc sub cautatura lui evaluativa, care începu ci degetele de la picioare ai se termină cu fața mea.

- Ne mine nu mă va deranja să îndeplinesc această condiție.

Am mârâit amenințător.

- Ieși afară! Până nu te strâng de gât, nemernic ce ești! am țipat la el .

El doar rânji la mine.

- Mai ușor isterico, sperii toată casa. Eu acum te las să rumegi noile vești, spuse și părăsi camera.

Simțeam cum cădeam într-un gol adânc, și întunecat, și nimeni nu putea sa mă salveze de flăcările iadului care urmau să mă ardă. Nu vedeam nici o luminiță la capătul tunelului, nimic care sa îmi sara în ajutor. Eram sigură, condamnată la o viață de chin și suferință.

Am apucat să plâng. Asta era tot ce puteam să fac. Să îmi inec amarul în lacrimile sărate care îmi părăseau ochii. Și am plâns până nu am mai avut nici un strop, după care am căzut într-un somn profund.

-----------------------------

Ah, ce mă bucur, am mai reușit să termin cu capitol. Va mulțumesc pentru ca îmi citiți povestea. Spor în continuare la citit.
Va pup :*:*:*