Prima zi de şcoală, prima dragoste, începutul.....
În prima zi de şcoală, în limba tuturor liceenilor "închisoarea" . Acolo unde profesorii te dau afară de la ore pentru că i-ai spus ceva unui coleg, sau că ai trimis bileţele în timpul orelor . Acolo unde te bagă la detenţie chiar dacă l-ai lovit pe "unu" care ţi-a furat iubita . La mine e altfel, văd şcoala ca pe un lucru bun, de aceea mulţi nu stau cu mine, mulţi nu-mi vorbesc. Dar eu îmi zic : "ce dr*cu' ? nu am nevoie de prieteni . " Până într-o zi, când totul s-a schimbat .....
Merg pe coridorul rece şi larg al şcolii, văd doar priviri răutăcioase, pline de indiferenţă . Dar merg înainte, cu capul plecat, ţinându-mi cărţile strâns în braţe. Deodată mă împiedic şi cad. Colegii se uită la mine cu privirile ceva gen : "Ce fraeră, ce împiedicată, să se uite pe unde merge . " Încerc să mă ridic...dar apare el... :
El : - Eşti bine ? ( ajutându-mă să mă ridic )
Eu :- Da...sunt bine...( îi zic uitându-mă în jos )
El : - Nu-i băga în seamă, râd pentru că nu au ce face ( zâmbindu-mi )
Eu : - Da...( uitându-mă la el, după în jos, şi plec )
Se uită la mine, parcă cu ochi de şarpe...dar eu îmi continui drumul până la uşa unde scrie mare "clasa a XI-a B" Intru, şi mă aşez în ultima bancă . În spatele profesoarei, văd un băiat cunoscut...da era el, cu ochii lui mari, negri, uitându-se prin clasă, şi oprindu-şi privirea la mine. Mă uit scurt la el, după mă uit în jos şi încep să citesc o carte .
Profesoara : - El este Todd Dylan, noul vostru coleg . Todd, te rog aşeazăte acolo ! ( arătând cu capul spre mine ) . Se pune lângă mine, îmi bătea inima foarte tare, nu ştiam ce să fac. Oare chiar se întâmpla ? Oare chiar mă îndrăosteam ? Nu! Nu se poate....Apoi în pauză când...Ies din clasă, mă pun pe o bancă afară, şi citesc . Vine spre mine, inima începea să-mi bată foarte tare....nu ştiam ce să fac, nu eram convinsă de ce vine tocmai spre mine, dar continui să citesc .
Todd : - Heii, ne-am mai întâlnit noi !
Eu : - Da.....( mă uit în jos )
Todd : - Tot văd că eşti singură, vreau să te înveselesc, să-ţi fiu ca un prieten . ( în momentul acela, mă uit direct în ochii lui, încerc să zâmbesc )
Eu : - Mă bucur că vrei să mă înveseleşti...nu mulţi vor s-o facă . ( mă uit la el zâmbind )
Todd : - În sfârşit ai zâmbit ! Eşti frumoasă...( stă puţin ) adică...când zâmbeşti .... adică toţi sunt frumoşi când zâmbesc . ( se bâlbâie )
Eu : ( mă uit zâmbind la el, apoi mă uit din nou în jos, nu ştiam de ce tocmai cu mine vorbea un băiat aşa de.....ahh.... ) Ăăăh...eu cam trebuie să plec acasă....ne mai vedem . ( îmi iau geanta şi plec )
Todd : - Stai ! Uite numărul meu ( îmi dă numărul pe o foaie şi zâmbeşte ) în caz că vre să..ştii tu...să vorbeşti cu cineva .
Eu : - Da...mersii ( zâmbesc scurt şi plec )
Ajung acasă, fac un duş şi mă bag în pat. Iau bileţelul cu numărul lui în mână şi îl privesc...oare am primit răspuns la întrebare ? Oare chiar m-am îndrăgostit de un băiat pe care îl cunosc de o zi ? E mult prea drăguţ din partea lui să stea tocmai cu o fată ca mine, şi când a spus că vrea să mă învesealscă...eram aşa de....ahh...mă gândesc doar la asta . Nuu....nu am curajul să îl sun....nu pot face, când îi aud vocea blândă...nuuu...nu pot ! Pun foicica pe noptieră, mă bag sub plapumă...şi adorm zâmbind . A doua zi, mă trezesc zâmbind din nou, eram în culmea fericirii ! Oare să fie asta din cauza a ceea ce simt pentru el ? Zâmbesc şi mă pregătesc pentru şcoală, eram mai fericită ca oricând . Mă aranjez şi pornesc spre şcoală . Când ajung acolo, toţi elevii se uită la mine miraţi, de parcă ar fi ceva....ciudat la mine, şi chiar era, eram îmbrăcată special pentru Todd, nu mai vroiam să port cămaşa aceea care mă făcea mai "tocilară" , mi-am luat jos ochelarii, nu mă gândeam că v-a fi o problemă . Deodată îl văd venind, zâmbesc şi mă pun pe bancă . În văd că se iută în prejur, nu ştiam sigur dacă mă caută pe mine sau...pe altcineva....Dar eram 90% sigură că vine spre mine, aşa a şi făcut, venea spre mine zâmbind şi se aşează lângă mine .
