*
...Zburase atat de mult in ziua aceea incat la un moment dat simti ca i se taie respiratia. Niciodata nu a mai ajuns atat de sus si atat de aproape de stele. Acum era dincolo de orice, ba chiar si dincolo de oriunde. Incepu sa priveasca in jos cu un sentiment de mandrie amestecata cu teama. Daca va fi mult mai singur aici, deasupra? Bine, e placut sa te trezesti deodata si sa vezi cum se invarte Pamantul sub tine, apoi sa zambesti draceste, stiind ca abia acum o sa ai o perspectiva cosmologica asupra tuturor lucrurilor. Dar totusi...i se parea prea plicticoasa postura unicitatii sale. Privi din nou in jos, ca pentru a-si alege o tinta imaginara acolo undeva, sub norii aceia. "Hei, asteapta-ma!...Iuhuuuu!!!..." Si se arunca in haul din jurul lui, plutind un timp, purtat de curentii de aer. Pentru ca, in final, sa se opreasca si sa se transforme intr-o lacrima pe obrajii calzi ai unui copil care radea, topaia, alerga si sarea in sus de bucurie la vederea primilor fulgi de zapada din acel an...
