Si era miercuri si ploua.
Atinse, acele brazilor se risipeau in toate partili..Firele grele de apa pisau iarba ca s-o bage inapoi in pamant.
Era o perdea de ploaie cu franjuri lungi , botita la atingerea ei cu pamantul.
Desi era amiaza , se facuse dintr-odata intuneric.
Dupa ce am spalat podele clasei noastrea , fiind de planton de acea zi , m-am asezat cat mai comod pe pervaz sa pot asculta ploaia cum bate toba in acoperis ca o chemare la lupta si sa urmareasca de sus de la etaj cum stropii rapaie grabiti prin ograda orfelinat nostru cu pasi de soldatii porniti la atac.
Atunci l-am vazut pentru prima data pe acel barbat ciudat, inbracat intr-un trenci subtire si cu un fes de lana tras pe cap , iesind din scoala noastra ; m-a mirat factul ca nu se grabea nicaieri : s-a oprit in mislocul carti , ca si cum n-ar fi turnat de sus cu galeata , pe urma a privit lung inapoi, probabil ma zarit si pe mn urmarindu-l prin geamul clasei a pornit iar apoi sa oprit din nou iesind intr-un tarziu pe poarta scolii ca sa dispara in ploaie .
Acel necunoscut avea sa revina si a doua , si a treia, si a patra zi in scoala noastra .
Nu stia nimeni nici cine e , nici ce cauta la orfelinat din Nadrecinoe.
Anume aici, la Nadrecinoe , arunci cand inplinisem varsta de 12 ani , mi-am aflat pentru prima data numele meu cel adevarat.
