FESTIN [in pauza]

Prolog

PROLOG

Irene își ridică brusc privirea întorcându-se spre locul din care se auzise zgomotul. Se înserase repede, iar sunetele stranii parcă nu se mai opreau. Era un loc sigur. Da, își spuse ea în minte, era. Terenul din spatele vechiului han se întindea pe câțiva kilometrii și aproape de orizont părea să troneze înaltă și maiestuoasă o pădure de pini.

Dintre brăduții de casă apăru o tânără îmbăcată într-o rochie verde. Irene se ridică de pe scaunul de lemn și își drese vocea.

– Aș vrea să închiriez o cameră. Privirea ei păru să o șocheze un moment pe cea din fața ei.

Se apropie de Irene și răspunse clar:

– Veniți după mine.

Călătoarea îi ascultă îndemnul și o urmă cu pași mari.

Intrând în casă, Irene observă ușor ordinea exuberantă de care îi povestise prietenul ei cu ceva timp în urmă. Încetini odată cu gazda până când mersul lor se opri.

– O cameră de o persoană?

– Da, răspunse călătoarea gândindu-se la bărbatul ce o aștepta în mașină.

– Sunteți singură? întrebă gazda în timp ce căuta o cheie într-un sertar de sus. Irene observă că cea din fața ei nu mai părea atât de trecută ca în grădină, dar își alungă teama.

– Nu, soțul meu este în mașină.

– Nu am văzut pe nimeni acolo.

Călătoarea tremură instantaneu dar nu spuse nimic. Trecutul o urmărea din nou.

În timp ce gazda îi întinse două chei, Irene privi pe geamul ce dădea spre grădină.

Brazii păreau păreau ireal de ofiliți, dar o tufă de trandafiri ce nu o observase cât o așteptase pe stăpâna casei trona plină de viață în fața lor. Un tremur ușor o cuprinse pentru o fracțiune de secundă și se întoarse spre fata din fața ei.

– Eu sunt Rhude, spuse gazda în timp ce aprindea lumina în camera musafirei. Dacă aveți nevoie de ceva, camera mea este cea de jos. Are un trandafir pe ea, spuse într-un final, observând că Irene părea debusolată.

– Mulțumesc, merg să aduc bagajele.

Irene coborâ scările tremurând din toate încheieturile. Transformarea ei fusese completă cu câteva zile în urmă și dorința de sânge era încă sufocantă. Când ieși din casă observă mașina la câțiva metrii distanță de cum o lăsase. Alergă temătoare și nu fu surpinsă că ajunsese prea târziu. Atinse mașina încet, privind înăuntru.

În urmă cu două săptămâni viața ei era destul de normală pentru vârsta de nouăsprezece ani.

Îi plăcea să călătorească, și călătorise în fiecare an până când trebuise să plece cu adevărat de acasă.

Rhude veni în fugă spre ea fluturându-și fusta largă de pânză în bătaia picioarelor. Se opri cu un respirat greu lângă ea și începu să plângă. Teama lui Irene se risipi când simți mirosul sângelui celei de lângă ea. Odată cu senzația de siguranță apăru și pofta nebună. Se sprijini într-o mână de portiera mașinii și își mușcă limba puternic. Avea nevoie de câteva zile pentru a-și liniști simțurile și nu voia să plece mai departe de locul ce o atrăsese ca un magnet. De la începutul călătoriei își imaginase un han în mojlocul pustietății iar acum îl găsise.

Nu trebuia să-și năruiască șansele așa ușor. Privind-o în ochi pe Rhude își aminti o mică parte a trecutului și parcă totul deveni mai clar cu un an. Cel din mașină, acum mort, îi spusese să caute locul nașterii când va găsi răspunsul.

Și locul nașterii?

El era acum mort și nu o ajuta prea tare. Se gândi să se descotorosească de el, dar Rhude îi stătea în cale. Se apropie de ea și o atinse încet. Învățase să-și controleze puterile încet, dar reușea să șteargă memoria destul de bine.

Mergi și lovește-te de zid. Vei crede că ai visat.

Rhude fugi ca hipnotizată, iar Irene auzi o bubuitură în timp ce îl lua în brațe pe cel din mașină. Zâmbi aproape încântată de ea și zbură spre un râu ce-l văzuse la scurtă depărtare de han. Se opri în fața apei gândindu-se cum ar putea să-i ascundă cadavrul.

Povestea ei se complica în fiecare zi a vieții iar moartea lui era una din căile ce o duceau spre o moarte sigură. Dar ea căuta răspunsul.

Privind în jur nu văzu pe nimeni. Se hotărâ să îl arunce în apă pentru a scăpa de complicații. Nimeni nu-l putea găsi în acea pustietate. Când apa murmură valurile spre mal datorită corpului greu ce o pătrunse ea simți cum corpul i se scurge tăios spre pământ.