The Nameless BOOK Of DEAD

Capitolul III

-"No.. Nu pot să-mi cred orbitelor... Voi sunteţi..Chiar.. Din carne?", spuse creatura. Se apropie în grabă de fete şi se uită uimit spre ele, parcă speriat să le atingă. Vrăjitoarea era complet fără glas. Rămasă cu gura căscată se uită continuu spre creatură. Capul i se clătină dintr-o parte în alta. Creatura începuse să o imite. Amândoi îşi mişcau capetele din stânga în dreapta, imitându-se unul pe altul.

-"Hehe.. Pe toate scheletele! Asta e chiar carne! Carne adevărată!!", strigă creatura entuziasmată în timp ce pipăia obrajii palizi ai Enmei. Fata se uită ciudat la el. Nu îi plăcea deloc să fie strânsă aşa de obraji. Şi totuşi, creatura părea foarte binedispusă şi entuziasmată.

-"Vă vine să credeţi?",strigă acesta, mutându-se la vrăjitoare."Uită-te la mâinile astea. Nu sunt precum ale mele.. Bine.. De fapt.. Pe dedesupt toţi ştim că sunt la fel... Dar tu ai carne! E fascinant!". Vrăjitoarea se uită în continuare paralizată la acesta, în timp ce o scană din cap până în picioare.

-"Şi păr.. Ooo.. Păr..", spuse creatura parcă scufundată în cele mai dulci vise. Enma se încruntă. Dar nu s-ar fi răstit la el. Nu ar fi fost nepoliticoasă. Nu şi-ar fi ridicat glasul nici măcar o dată. Vorbea mereu calm . Nu se enerva şi nu se încrunta aproape niciodată. Excepţiile erau doar atunci când bunicul Josh ar fi făcut glume nesărate, din punctul ei de vedere, despre cum faţa ei e când albă şi subţire, când albă şi pufoasă, precum un peşte umflător. Sau când era obligată să citească tema la engleză în faţa clasei. Sau când bunica Selly făcea prăjiturile ei albastre preferate iar bunicul Josh o fura pe ultima. Şi desigur, acum. Îşi drese glasul, acum răguşit şi spuse încet şi dezorientat:

-"Cine eşti? Ce eşti? Unde suntem?". Creatura făcu o pauză lungă apoi bufni deodată.

-"Pe toate scheletele!! Cum am putut uita să mă prezint!! Da, da.. No eu mi-s Sket Sketton Skullingham al III-lea. Da! Exact! Au mai fost încă 3 ca mine.. Deşi.." , se opri acesta. Porni mândru şi ţanţoş spre fete. Se aplecă şi le şopti,"Eu sunt versiunea cea mai bună..". Enma nu se putu abţine să nu râdă. Vrăjitoarea era încă fără cuvinte şi într-o transă, parcă de nesfârşit. Se uitau amândouă la el cum dansa, umflându-se în pene, în jurul lor. Creatura era un simplu schelet. Un craniu, nişte orbite foarte mari, o pălărie neagră, ruptă şi mai mult decât uzată şi o aură gigantică de veselie. Scheletul era simpatic, gândi fata.

-"Dar Sket Sketton Skullingham.. Al III-lea..", completa acesta,".. Este prea lung. Deci prietenii îmi spun Sket. Dar voi imi puteti spune Domnul Sket." Fata zâmbi şi îi întinse mâna.

-"Eu sunt Enma. Iar ea este Emilia.". Domnul Sket îi întinse mâna, sau mai bine zis, scheletul mâinii, şi o strânse bucuros. Se uită la vrăjitoare şi îi întinse mâna şi ei, dar aceasta era înca în starea de paralizie.

-"No, cam mută don'şoara prietena ta, de aici..", spuse Domnul Sket uitându-se ciudat la ea.

-"Probabil este doar uimită. Foarte uimită. Ştii, noi, evident, nu suntem de aici. Ai putea să ne spui unde ne aflăm?"

-"Desigur! Sunteţi în Lumea Spiritelor! Sau cel puţin, un loc de tranziţie spre ea.",striga Domnul Sket.

-"Lumea Spiritelor..?"

-"Da.. No, vezi tu don'şoară.. Atunci când cineva moare.. Corpul rămâne în Lumea De Deasupra, iar oamenii fac ce vor cu el.. Dar spiritul.. Ooo. Spiritul ajunge aici. De aici.. Călătoreşte într-o barcă, chiar pe râul pe care îl vezi aici, prin mijlocul Oraşului Oaselor, până la Palat, unde li se face judecata.

-"Judecata?", intrebă fata confuză.

-"Da.. La Palat, deobicei se decide dacă un spirit rămâne aici pe veci sau dacă trece spre următoarea etapă."