The Nameless BOOK Of DEAD

Cap. V

-"Nu e prea mult de spus. No, şi pentru că nu îmi amintesc, de asemenea..", spuse acesta râzând încet şi forţat. "Moştenisem ferma părinţilor mei. Eram oameni modeşti şi muncitori. După ce bătrânii mei trecuseră mai departe în lumea asta... Am rămas împreună cu... Cu cine era?", se întrebă acesta. Se gândi intens pentru câteva secunde. Nu îşi putea aminti totul. Doar piese mari dintr-o tablă gigantică şi decorată în toate culorile. Mii de piese lipseau. Piese care domnul Sket ştia că sunt importante. Dar nu le putea găsi. Apoi imaginea unei femei îi apăru în gând. "Marie... Marie o chema...", spuse acesta lung. "Era soţia mea. Ooo.. Frumoasa mea soţie. No, şi micul George.. Si Helen..". Domnul Sket începuse să tremure. Craniul i se mişca continuu iar degetele i se păreau dintr-o dată ceva nou. Se uită lung şi întristat. "Locuiam împreună cu familia mea. Soţia mea Marie şi copii noştri George şi Helen. George era foarte agitat, dar era un copil bun. Helen era timidă, îmi amintesc. Oh, atât de mult am stat aici.". Fata se uită lung la el. Captase până şi atenţia vrăjitoarei. "Într-o după amiază, am primit nişte străini la fermă. Erau soldaţi dacă nu mă înşel. Voiau.. Ce voiau? Mâncare? No, mâncare le-am dat.. Oare era altceva? OO.. Bani.. Dar asta nu le-am putut da.. Nici noi nu aveam.. Daa.. Recolta era puţină.. Şi eram în răzoi. Recruţi. Căutau şi noi recruţi. Dar nici asta nu le-am putut da. Fiul meu era prea mic iar eu bolnav.. Da.. Iar ei ne-au atacat.. Au vrut să-l ia cu forţa... Dar am luptat. Cât am putut. Dar.. Dar.. Tot l-am pierdut.. Nu stiu cum s-a întâmplat.. Fiul meu dispăruse, iar soţia şi fata mea erau.. ",domnul Sket se opri. Dacă ar fi putut, ar fi înotat în lacrimi până acum. Tonul vocii lui scăzu brusc. "Tot ce îmi mai amintesc, e că mi-am dat seama de ce se petrecuse după mult timp, iar când am acceptat realitatea, am făcut-o cu un ştreang în jurul gâtului... Apoi întuneric.. Mult întuneric.. No, şi când am deschis ochii.. Eram aici.. Aveam în faţa mea acest cer negru. Pluteam pe o barcă.. Alături de alte sute de bărci. Şi ne-au dus într-un loc.. Şi am văzut multe.. Şi mulţi au plecat.. No, dar eu am rămas. Dar am început să uit. Aici numai avem noţiunea de "timp". Pur şi simplu mă plimb pe aici. Şi o câteodată, se deschid nişte portale spre Lumea De Deasupra.. Şi toţi plecăm. Dar apoi ne întoarcem. Nimic mai mult.", spuse domnul Sket, oftând puternic. Iar se lăsă acea tensiune in aer. Acea linişte cutremurătoare. Fata se uită la cei doi,care acum priveau lung, cu gândul în altă parte. Ar fi trebuit să zică şi ea ceva? Dar ce? În comparaţie cu cei doi.. Viaţa ei fusese uşoară.

-"Tu nu ai de gând să spui nimic, ciudato?", întrebă vrăjitoarea. Fata o privi şi observă că atât vrăjitoarea cât şi domnul Sket se uitau la ea.

-"Păi.. Nu am nimic de spus..", spuse fata încet.

-"Ba cum să nu? No, haide don'şoară! Acest schelet bătrân vrea să audă povestea ta!", rosti domnul Sket, încercând să pară binedispus.

-"Mmm.. Nu e atât de..", fata se opri. Trebuia să îşi aleagă cuvintele cu grijă. ".. Specială şi.. Interesantă.. Precum a voastră... A fost destul de uşor pentru mine până acum. Am avut o viaţă normală. Am crescut la un orfelinat. Am fost adoptată de mai multe familii, care într-un final m-au adus înapoi din pricina anomaliilor. Pot vedea spirite. Le pot auzi. Pot simţi când cineva moare. Nu ştiu de ce... Dar presupun că are legătură cu părinţii mei. Familia Jones este ultima la care am fost. Mai aveau un fiu totuşi, dar nu ştiu motivul pentru care nu era acolo. Domnul Jones era ciudat, iar doamna foarte mândră şi strictă. În fiecare seară vedeam un spirit. O fată pe nume Grace. Mi-a cerut ajutorul să eliberez nişte spirite blocate acolo. Dar eu am refuzat. Aşa că distrugea totul. Doamna Jones dădea mereu vina pe mine, iar în a treia noapte.. Întâlnisem o creatură... Un fel de umbră.", spuse fata. Domnul Sket ascultă foarte atent. Se miră când auzi de umbră. Cunoştea prea bine ce e o umbră. "Numai ţin minte ce s-a întâmplat atunci.. Dar ştiu că m-au dat afară. Au chemat-o pe Ingrid, fata care avea grijă de mine la orfelinat. A doua zi, s-a întâmplat ca bunica Selly să vină la orfelinat. Voia să mă ia acasă. Se pare că mă căutase de mult timp... Dar nu am întrebat niciodată ce se întâmplase. Când am văzut-o.. Ei bine.. Ştiam doar că vreau într-adevăr să fiu cu ea. Dar domnul şi doamna Jones au intervenit şi m-au luat înapoi. Domnul Jones se arătase a fi o creatură întunecată care avea captive zeci de spirite în casa lui. Doamna nu ştia, părea terorizată dar totuşi îi respecta ordinele. Am luptat împotriva creaturii.. Dar era invincibilă pe atunci. Din nefericire, au apărut Ingrid şi Tom, care voiau să mă salveze de pe mâna celor doi. Dar creatura l-a omorât pe Tom şi urma să o omoare şi pe Ingrid. Am încercat să cer ajutorul spiritelor dar a fost în zadar. Nu au putut face nimic. Şi atunci apăruse şi bunica Selly care înfrânse creatura cu o singură săgeată şi o arbaletă. Probabil era făcută dintr-un material special. Dar nici asta nu am întrebat. Am plecat cât de curând de acolo, şi am venit în oraş, la apartamentul bunicii Selly, unde spiritul lui Ingrid îmi apăruse înainte să treacă spre lumea aceasta. Acolo l-am întâlnit pe bunicul Josh. Şi viaţa mea a devenit mult mai bună. Nu am întrebat-o nimic pe bunica Selly. Nimic legat de părinţii mei.. Nimic legat de creatura în care s-a transformat domnul Jones. Nimic despre cum am ajuns acolo sau de ce am aceste puteri ciudate... Nu m-a interesat niciodată nimic din toate astea. Am continuat totuşi să văd şi să aud chestii dar le-am tratat ca pe ceva normal.", spuse aceasta. Cei doi rămaseră pe gânduri. Dar vrăjitoarea rupse imediat tăcerea.

-"Da.. Ai dreptate.. Nu e la fel de interesant..", domnul Sket fu cuprins de râs iar fata zâmbi larg.

Salve minna! Deci, acum ca am trecut de trecutul personajelor, putem trece la actiune! Deci, ce credeti? Vor reusi cei trei sa iasa in siguranta din Orasul Oaselor? :D 

~Catherine~