Vrăjitoarea privea înfricoşată spre usă. Se auzeau sunete stranii şi paşi de dincolo de uşă. După câteva momente, uşa se deschise şi fata intră, acompaniată de două schelete. Regina se uită încântată la ea, iar regele îi zâmbi. Fata se uită confuză în jurul ei. Ce se intâmplă? Nu acum câteva minute, vizita locul nemaivăzut şi uimitor din visul ei, care acum devenise, cumva, realitate iar apoi se trezi luată de două schelete şi adusă aici. Se uită ciudat la rege. Apoi la vrăjitoare, care părea să îi trimită semnale din ochi. Regele se ridică şi se îndreptă spre fată.
-"Eu sunt Jaquen, Regele Lumii Spiritelor, iar ea este soţia mea, Regina! Bine ai venit în minunatul meu Palat!"
-"Mmm.. Da.. E într-adevăr.. Unic..Chiar îmi place..", spuse fata încet. Regele izbucni în râs şi Regina zâmbi larg.
-" Te trezeşti într-un loc nemaiîntâlnit, însoţită de nişte schelete în faţa unor persoane care se autointitulează rege si regină a unui loc nemaiauzit iar acesta e primul lucru pe care îl spui.. Hmm... Voi, oamenilor, sunteţi într-adevăr foarte interesanţi..", spuse acesta râzând. Îi întinse fetei un platou cu mâncare.
-"Te rog! Serveşte! Trebuie să îţi fie foarte foame!", spuse acesta, întinzându-i platoul. Fata se uită la el. Nu realiză asta până atunci.
-"Nu, mulţumesc! Chiar nu vreau!", spuse Enma. Zâmbetul celor doi începu să piară.
-"Eşti...Sigură? Are un gust nemaipomenit! Ca să numai spun că şi prietena ta, aici de faţă, a gustat câte ceva." Fata se uită spre vrăjitoare. Ceva nu era în regulă.
-"Chiar nu vreau.. Dar mulţumesc oricum. Îmi puteţi spune cum putem ieşi de aici? Aş vrea să mă întorc acasă.", spuse fata. Regele râse puternic şi lăsă platoul să cadă, împrăştiind mâncarea.
-"Foarte directă, eşti tu." Regele o ţinti cu privirea. Dar fata nu dădea înapoi. Privirea acestuia era oglindită în ochii albaştrii ai fetei. Acesta zâmbi şi îi răspunse.
-"Cu un cântec...", spuse regele scurt. Vrăjitoarea se uită confuză spre fată, dar aceasta ridică din umeri.
-"Tu cânţi la pian...", spuse regele îndreptându-şi degetul arătător spre Enma, "..Iar tu ai o voce splendidă.", zise el privind spre vrăjitoare. "Deci, dacă reuşiţi să îmi impresionaţi familia... Am să deschid un portal spre Lumea De Deasupra, chiar din grădina mirifică pe care o exminai cu atât de multă plăcere..", spuse acesta uitându-se spre fată.
-"Familie...?", întrebă vrăjitoarea încet. Regele se întoarse furios şi o pătrunse cu privirea.
-".. Maiestate..", completă aceasta.
-"Eu. Regina. Fiul meu, Nico. Care, mă întreb de ceva timp pe unde e.. Aşteptaţi puţin...", spuse acesta zâmbind şi ieşind din cameră. Cele două schimbară priviri nedumerite. Fata se aşeză la pian. Iar vrăjitoare se poziţionă în dreapta ei. După câteva minute de linişte profundă, regele intră în sală.
-"Aşa.. Acum suntem gata! Să vă aud!", strigă acesta entuziast. După el, intră o altă persoană. Trebuie să fi fost fiul său. Era destul de înalt, avea părul ciufulit şi castaniu, pielea măslinie şi ochii căprui, deşi din unghiul acela păreau mai mult negri. Privirea lui spunea totul. Nu era încântat de situaţie. Se uită spre regină, care îi evită constant privirea.
-"Regina..."
-"Nico..."
"Nu se prea înţeleg, se pare", gândi vrăjitoarea. Regele se aşeză lângă regină. Le făcu semn din mână şi stiau că "spectacolul" trebuia să înceapă. Vrăjitoarea inspiră adânc. Mâinile îi începură să tremure. Asta era unica lor şansă de a pleca. Cine ştie ce ar fi urmat dacă nu reuşeau.
-"Cântă ce doreşti, Emilia. Am să te urmez.", îi şoptise fata. Vrăjitoarea dădu din cap şi închise ochii. Începuse să cânte. Încet. Apoi din ce în ce mai tare, cu cât prindea mai mult curaj. Enma recunoscu melodia. Era cea pe care o fredonă atunci când aşteptau cale liberă spre ieşirea din Oraşul Oaselor. Atinse clapele pianului. Nu erau precum a cutiei ei întunecate. Sunetul lor era mult mai grav. Mai sălbatic. Dar fata continuă să asculte vocea vrăjitoarei, şi îmblânzi sunetele. O îmbinare perfectă. Dulce. Armonioasă. Glasul ei răsuna in toată sala până când se pierdu într-un ecou nesfârşit. Regina îşi deschise ochii mari şi violet şi un zâmbet îi apăru pe faţă.
-"Mmm.. Mirific.. O voce ca asta mi-ar fi de foarte mare folos..", spuse ea aruncându-i o privire subtilă regelui,"..mai ales ca sunt mereu singură."
Regele îi zâmbi înapoi, mutându-şi apoi privirea spre fete. Cu inima cât un purice, aşteptau verdictul final. Acesta ştia prea bine ce urma. Abia aştepta să vadă feţele lor când vor afla. Râse în adâncul său, începând deja să savureze momentul. Porni spre uşă şi le făcu semn să-l urmeze. Ajunşi în grădina Palatului, o ceaţă albăstruie apăru in jurul lor, iar încetul cu încetul se transformă într-un cerc. Regele le privi. Încântarea de pe faţa lor era de nedescris. Urmau să ajungă în sfârşi acasă. Cine ştie cât timp a trecut de când au plecat? Deşi aici nu exista noţiunea de timp, pentru ele păru nu mai mult de o zi, ceea ce în lumea lor era deja destul de mult.
-"După cum am promis, aici e portalul spre Lumea De Deasupra. Muzica voastră e într-adevăr..", acesta se opri şi îşi alese cu grijă cuvintele,".. îngrozitor de suportabilă. Fără alte complimente.", spuse el. Vrăjitoarea rânji fericită. Voia să îi mulţumească pentru "compliment", dar fu oprită de acesta.
-"Oh, drăguţă..", spuse acesta în timp ce se apropie de Enma, punându-i mâna pe umăr. Chipul său părea foarte trist. Dar ochii scânteiau de fericire.
-"Deja o să-mi fie dor de sunetele pianului tau.. Dar hei,să privim partea bună!", spuse acesta devenind brusc foarte fericit şi rânjind nemilos în faţa vrăjitoarei,".. Măcar vocea prietenei tale o să ne încânte de acum pe veci."
Salve minna! Deeeci.. O simpla intrebare: Ce credeti ca se va intampla cu Emilia? :)) Destinul ei pare destul de negru! Astept parerile si sugestiile voastre! *^_^*
~Catherine~
CITEȘTI
The Nameless BOOK Of DEAD
Fiction générale"Lasă-mă să îţi spun un mic secret legat de viitorul tău. Vei muri. Totuşi...Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar cei care vor să ajungă într-un loc mai bun nu vor să moară pentru a ajunge acolo. Şi totuşi moartea este destinaţia pe care toţi o împăr...
