Poezie Fara Sens

Distinct proprietar...

Îmi place discordanța dulce-amaruie dintre cine sunt si ce simt.
E ca un gust de fructe minunate, necoapte la vremea lor,grăbite..

Încă îmi imchipui în ce fel aș putea să mă pierd si sa scriu
Despre un suflet ce pierdut zace într-o mare de ruine moarte,
Oscilând între frica, nostalgie, dor, prins în sicriul
Ce isi pierde suflul într-un pastel al noptii departe.

Mi-e atat de sete de suflete curate, de o zi luminoasă,
De darul de a zambi fara limite, fara clisee imposibil de zdrobit,
De mantia de poezie ce transforma lumina in sperantă,
De frumusetea sincera a unor ochii timizi in timpul zamislit

Ma doare,uneori, cand ma apropiu de suflete de gheata,
Pentru ca stiu ca-n timp, asta devin si eu, fara sa vreau.
Mi-e dor de lumea mea de vise stinsa si îndepartată
În care inimi colorate, printre ziduri frante, lumina dau.

Ma lovesc de o realitate nepalpabila, si cruda uneori,
In care fiecare gest este gresit,si ne la timp...
Se-ntampla-adesea sa mai sper la speranta unor zori,
Si sa aspir la perfectiunea unui vis, la infinit.

Mi-e greu, si simt ca nu-mi gasesc fiinta,
In marea moarta de euri lingvistice si teoretice.
Mă scufund într-un joc creat de mine, de o latura sadica
A subconstientului finită provocare de a învinge.

M-am săturat de acelasi portret al perfectiunii
Pe care îl întalnesc mai zilnic, în fiecare coltisor.
Acel tipar digital de aluzii infinite ce da impresia iubirii
Cand o anexa rece aduce mintea intr-un moment necruțător.

Și nu știu sa m-opreac. Sa pun capat suferintei. Greseșc.
Creez senzații numindu-le mai apoi sentimente, si sufar,
Atata timp cat de la o iubire falsa ca de la o votka ametesc
Nu pot decat sa-mi închid sufletul într-un cufar.

Dar unde e.. .? Și de ce proprietarul nu si-l mai asculta?

Nu mă mai gasesc, nu stiu unde m-ai ascuns în tine,
Nu înțeleg nimic din tot ce se întâmpla cu noi,
Cu-atâtea suflete de plumb care se pierd in noapte
Si-si umplu golurile cu dulcile verii ploi...

Spune-mi ceva..orice despre cum sa fiu eu iar.
Explica-mi despre furtuna de vise moarte din mine
Încearcă sa m-amețești cu speranțe măcar,
Sau dacă nu, ajută-mă și înapoiaza-mi sufleul, iubire

Stimate proprietar...

E al tău,sufletul meu inghițit de emotii într-o mare de scrum,
E al tău acum... Adu-l mai aproape de mine, învață-l să mă asculte.

Și înapoiază-mi-l.