1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Adevărul

  Dimineaţă următoare am pornit către casa lui Yoongi. Am bătut tare cu pumnul in uşa şi am aşteptat ,dar nu mi s-a răspuns.

  Nu scapi aşa uşor cu asta! Am alergat in jurul casei sale până am dat de fereastră, am deschis-o larg si am intrat înăuntru. M-am împiedicat de picioare si am ajuns una cu podeaua.

"Drace!" am înjurat încet. M-am uitat in sus, spre patul lui care era gol. Am murmurat si  tras plapuma jos într-un moment de nervi. M-am pus pe patul lui sperând ca timpul o sa treacă mai repede.
***
"Chae?" a întrebat o voce. Mi-am smucit capul spre uşa, unde era Yoongi. Avea o faşă elastică înfăşurată pe ambele mâini, tăieturi pe faţă şi buze, o chestie pusă peste nasul lui de parca si l-ar fi rupt si ar ascunde asta, un plasture pe sprânceană si sânge întărit in colţul gurii. Inima mi s-a oprit din bătut pentru o secundă. În mâna dreaptă avea un teanc de bancnote pe care le-a băgat rapid in buzunar.

"Ce ai făcut?" am întrebat ridicandu-ma. El a oftat.

"Nu o sa lasi asta sa treacă, nu?" a spus. Mi-am scuturat capul in semn de nu. A gemut si s-a aşezat scâncind de durere.

"M-am bătut... " a spus.

"Bătaie...?"

"M-am bătut in secret"

"De ce ai face aşa ceva? Mai ales corpului tău?"

"Păi... M-am oprit că mă răneam din ce in ce mai tare, dar recentele circumstanţe m-au făcut să mă duc înapoi"
"Ai nevoie de bani?"

"Da şi cum am pierdut o luptă, trebuie sa ma duc înapoi. Sunt blocat, nu pot pleca, Chae" şi-a ascuns faţa între mâini.

"Pot să fac ceva?" i-am atins mâna si s-a uitat la mine.

"Am crezut ca nu-ţi pasă de mine?" vocea sa devenea încetul cu încetul dură, aşa că mi-am retras mâna.

Nu ştiu ce simt, m-am uitat la mâinile mele.

Aparent, lui nu-i pasă. Am înghiţit in sec si m-am uitat la el. Încă se holba la mine.

"Păi, îmi pasă. Scuze" am spus fără nicio expresie. Pe faţa lui s-a aşternut o expresie de şoc. M-am ridicat şi am vrut să ies. Nu eram rănită, ci doar supărată.

"Chae!" m-a strigat. Mi-a prins încheietura si m-a tras înapoi spre el.

"Ce?Vrei sa mai stau?" am spus, din nou, fără nicio expresie. El mi-a prins bărbia cu blândeţe.

"Mi-as fi dorit sa fie atât de uşor, dar n-ai sa pleci. Oricât de mult ai încerca" mi-a zis lin. Aici avea dreptate, nu puteam să mă îndepărtez. E ca şi cum eram desenată sa fiu lângă el.

"Scuze" a spus.

"Pentru ce?"

"Pentru ca am fost rău. Dacă nu eram, poate ajungeam sa fim împreună"

"Contează?"

"Nu sunt bun pentru tine oricum ,uită-te la mine!" m-a lăsat sa plec. M-am uitat in jos pana mi-a prins mâna cu blândeţe si m-a condus afară.

"Îmi pare Rau, Chae" mi-a zis. Am dat doar din cap, lacrimile umplându-mi ochii. Mi-a deschis uşa şi i-am lăsat mâna, apoi am plecat. Am auzit doar uşa trântindu-se.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Yoongi-

  Mi-am pus mâinile pe uşa. Lacrimile deja mi se scurgeau pe obraji.

  Sunt atât de prost! De ce nu pot lăsa oamenii sa ma iubească?! O imagine cu mine şi mama mi-a fugit prin gând şi lacrimile au început sa vină cu repeziciune. Cuvintele ei au apărut şi ele.

"Păi, îmi pasă. Scuze"

Nu-ţi cere scuze pentru ca ţi-a păsat, Chae. Eu nu am niciun regret.