◇9

25 9 13
                                    

De când m-a dus la spital nu l-am mai văzut,nu am încercat să-l ocolesc, dar zici că a dispărut de pe fața pământului. L-am căutat , am vrut să aflu mai multe despre el însă nimic.

-Haide Avy, grăbește-te!

Îmi ridic leneșă capul de pe pernă întreruptă din gândurile mele și mă uit la ceas e h 18:32.

Mă uit la Julia care stă la pragul ușii .

-Ți-am spus că nu vin.

-Haide te rog ,pentru mine, îți amintești cand am venit cu tine la deschiderea bibliotecii din oraș, am făcut-o pentru tine. Te rog!

-Of, bine!
Și așa am acceptat să merg la o petrecere plină cu adolescenți în calduri, băuţi sau drogați.

-Yey!!
Bate din palme și se așează la marginea patului.

Mă ridic ușor, stăteam în șezut, îmi frec fața de palme închid ușor ochii când îi deschid mă sprijin de mâini și mă uit la ea somnoroasă.

-Și cu ce se presupune că ar trebui să mă îmbrac?

Se uită la mine cu un zâmbet până la urechi. Nu-mi place privirea ei.

-Oh draga, asta nu este o problemă.

Oh, Doamne...

Chiar dacă nu sunt multe persoane care îmi citesc cartea, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, o voi continua, Mulțumesc mult.

Puritatea lacrimilor taleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum