Wrong Medium

10. Cu varf si indesat

Priviri ascunse. Buze dulci. Maini tremurande. Gemete inabusite. Degetele mele in parul sau. Il strangeam si ma strangea. Auzeam ropote. Ignoram. Era doar el. Eram doar noi. S-a desprins. Am cazut. Singura intr-o balta de noroi. Din nou ropote. Am inchis ochii. Intuneric. I-am deschis. Si mai intuneric. Am intins mana. Nu l-am gasit. Eram doar eu acum. Respiratia mi s-a taiat. Ea radea. Isi rasucea suvitele roscate si radea. Nu o vedeam, dar o simteam. Ea era. Si-a infipt gherele in inima mea. Ea radea. Eu taceam. Luase tot aerul o data cu el. M-am inecat in balta de lacrimi si mizerie din viata mea. Mi-am dus mana la piept. Inima. Nu mai era. O luase. Nenorocita. Luase tot. Am inspirat adanc. Dar nimic. Nu mai era aer pentru mine. Nu mai era nimic. Doar lacrimi si namol. M-am prabusit si am tacut. Nu mai exista salvare. Doar ropote.

M-am trezit brusc, respirand sacadat. Aveam urmele unor rauri de rimel si lacrimi pe obraji. M-am ridicat incet. Capul imi bubuia de durere. Doamne. Ce cosmar. Un zambet mi-a aparut pe buze. Ha..un cosmar.. totul a fost doar in capul meu... Dar nu. Nu era asa. Ropotele de ploaia inca se auzeau lovind zgomotos geamul. Iar inima mea.... Era. Era acolo. Dar zacea distrusa intr-o balta de namol. M-am dat jos din pat. Picioarele ma lasau si ele. Tremuram toata, in timp ce sudoarea imi aluneca incet pe corp. Parul imi era ciufulit si transpirat, iar tricoul de pe mine se udase tot. Simteam cum toata viata se scursese incet din mine. M-am privit in oglinda. Eram distrusa.Dar daunele cele mai serioase erau la interior. Durerea imi rosese fiecare muschi si os. Nu mai ramasese nimic. Doar lacrimi. M-am privit din nou in oglinda. Nu vedeam nimic. Absolut nimic. Era gol. Sufletul meu era gol acum.

M-am indreptat spre bucatarie,tarsindu-mi picioarele de podea. Eram ametita. Gleznele imi tremurau si pareau ca vor sa se rupa la fiecare pas pe care il faceam. Ma sprijineam de mobila,tinandu-mi mana dreapta pe frunte care imi bubuia teribil. Ropotele imi deranjau timpanele, in timp ce frigul imi intepa brutal pielea. Am deschis usa frigiderului, aplecandu-ma pe usa acestuia. Am privit absenta timp de 10 minute. Nimic nu ma tenta. Am inchis frigiderul la loc si am luat o gura mica de apa. Imi venea sa vomit si simteam cum podeaua imi fuge de sub picioare. M-am asezat pe unul din scaune. Priveam stropii cum se loveau violent de fereastra. Sunetul ploii imi zgaria ingrozitor urechile. Mi-am sprijint capul in maini si am asteptat. Am asteptat ca ploia sa inceteze si o data cu ea sa dispara si durerea. Dar stiam ca nu va disparea. Ploaia nu s-a oprit, iar eu ma simteam si mai rau ca inainte.

M-am intors incet in camera mea. Predomina un miros puternic de alcool si de durere. Am aruncat tricoul transpirat in pat si m-am imbracat cu ceva comod. Nu mai stiu cu ce anume si nici nu conta in acel moment. Nimic nu mai conta. Mi-am strans parul intr-un fel de coc, mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Am plecat asa cum eram. Nepieptanata, nemachiata si nespalata. Nu imi pasa. Voiam doar ca ziua asta sa se termine o data. Am inchis usa incet, ascultand ropetele ploii si cheia care se invartea incet in broasca. Nu mai ploua chiar asa rau, dar in sufletul meu, furtuna persista.
Am coborat alene treptele privindu-mi adidasii plini de namol. Cosmarul imi venise inapoi in minte la fel ca si momentul in care am vazut urma mov de pe gatul lui.
Mi-am privit mainile care capatasera aceiasi culoare si tremurau necontrolat.

Mergem pe strada privind absent la tot ce se desfasura in fata mea, in timp ce ploaia cadea rece deasupra mea. Niste claxoane m-au trezit cateva secunde din starea apatica in care ma aflam. O masina mare,gri de familie oprise, nemultumindu-i astfel pe ceilalti sofer. Atunci l-am vazut pe el.

Jack Finch. Acum daca stau sa ma gandesc bine mi se pare un baiat chiar foarte atragator. Par brunet, ochii seducatori, pometii bine conturati, buze pline si pe deasupra o galanterie iesita din comun. Isi arunca ghiozdanul pe spate, aruncandu-i o ultima privire tatalui sau , mai apoi intorcandu-se spre mine, zambindu-mi larg.

-Hey.. esti bine?

- Sa spunem..

-Te-am vazut si pareai cam abatuta. Sper ca nu te deranjeaza un partener de plimbare.

-Nu..

-Asa devreme mergi la scoala?

-Imi sarise somnul.

-Esti ok?

-Cam nearanjata. In rest totul e ok, i-am raspuns eu expunand un zambet fals.

-Tata mi-a zis ca doamna Maddy ne va da un nou proiect la engleza. Ce zici? Crezi ca am putea lucra impreuna?

-Nu stiu ce sa zic..de obicei faceam asta cu Ma...

Vocea mi-a inghetat. Ochii imi sclipeau. Asta era sansa mea..

-Ce ziceai?

-Ca as fi incantata sa lucram impreuna.

I-am zambit nonsalant si m-am apropiat de el. In sfarsit. Ropotele nu se mai auzeau. Inca ploua, dar in mintea mea era liniste acum. Durerea disparuse. In locul ei a aparut razbunarea.. ohoo...si ce razbunare... ai sa mi-o platesti Richmond. Cu varf si indesat te asigur...