Plec de pe Terra

Plec de pe Terra

De cand ma stiu simt ca nu apartin acestui loc. Acest loc numit Pamant care sustine viata a miliarde de oameni, inca din timpuri stravechi. Pamantul sau Terra cum o stim noi este una din putinele planete din Univers care sustine viata. Traiesc aici de cand m-am nascut si stiu in adancul sufletului meu ca nu sunt de pe Terra. Stiu ca pe Pamant sunt familia, rudele si toti prietenii mei, dar simt in mine nevoia de a pleca spre o alta planeta, aflata la miliarde de ani lumina numita "Lisius" care o visez noapte de noapte sub forma unei amintiri de mult uitate.

 Uneori am impresia ca totul e doar in imaginatia mea. Dar daca totul este real? Daca acea planeta chiar exista? Si cum sa fac sa ajung la ea? Sunt atat de derutata. Totusi in una din zilele in care ma uitam la televizor, o stire mi-a captat atentia. Se spunea de un grup de cercetatori ca au descoperit o planeta asemanatoare cu "Lisius" care poate sustine viata la fel de bine ca si Pamantul si ca se va face o expeditie cu cativa cercetatori voluntari alesi din diferite parti ale lumii pentru a se verifica daca planeta este locuita de o alta civilizatie. Simt un impuls si stiu ca trebuie sa profit de aceasta ocazie. Asta e sansa mea.

 Sun la numarul indicat pe ecran pentru inscrieri si fac demersurile necesare pentru inscriere, raspunzand la tot felul de intrebari. O saptamana mai tarziu, primesc confirmarea ca voi fi printre cercetatorii alesi pentru expeditie.

 Ziua plecarii vine mai repede de cat ma aspteptam. Bagajele imi sunt facute de mai bine de doua saptamani. Am ajuns in fata unei cladiri imense  unde se presupune ca e locul de intalnire a tuturor persoanelor alese pentru expeditie.  Sunt cateva persoane, barbati si femei deopotriva cu multe bagaje si vorbesc  despre expeditie cu o incantare care nu poate fi descrisa in cuvinte. Curand in fata noastra apar un barbat si o femeie, imbracati la patru ace, care ne anunta ca e timpul de plecare si ne indeamna sa-i urmam. Incep sa-i urmez, iar in spatele meu se aud multe susoteli de incantare. Traversam diferite holuri pana intr-o incapere uriasa unde se afla nava cu care vom calatorii.  Ne imbarcam cu totii in nava si ne asezam pe fotolile interioare ale navei . Il ascultam pe pilot, el ne face instructajul de bord si ne spune de instrumentele speciale de cercetare cu care este dotata nava.

 Timpul decolarii  a sosit si ne punem centuriile de siguranta. Ceea ce simt nu poate fi descris in cuvinte. Pe deoparte  simt o usoara incantare, stare de bine si fericire, simt ca asta e timpul meu de glorie, dar pe cealalta parte simt o stare de anxietate si o usoara tristete ma inconjoara.  Mi se pare ciudat, nu simt lipsa prieteniilor si a familiei, ci simt ca in sfarsit voi ajunge unde imi e locul. Nava este in deplasare si simt cum sunt zguduita de cateva ori. Privesc geamul de dimensiuni reduse si observ  cum pamantul se micsoreaza. Privesc cum iesim din atmosfera si nostalgia ma cuprinde.  Imi va fi vreodata dor de Terra? Pilotul ne anunta ca in cateva ore vom ajunge deasupra planetei recent descoperite.  Pe masura ce orele trec un presentiment de rau ma cuprinde.  Suntem aproape de planeta "Lisius" iar nava se zdruncina puternic. Pilotul ne anunta ca suntem atacati si ca ne pabrusim. Toata lumea incepe sa murmure speriata iar panica se simte in atmosfera.  Pot simti panica tuturor.  Deodata o lumina puternica ne orbeste pe toti, iar eu simt cum sunt luata de acea lumina. Tot ce aud  sunt doar niste strigate apoi liniste. Inchid ochii si respir adanc. Ii deschid si ma uit  derutata in toate partile, nu-mi amintesc nimic.  Aud o voce calda care ma intampina : "Bine ai venit acasa!"