Mi-am pierdut ultima lună din viaţă stând să mă gândesc ce bine ar fi dacã în locul iubitului meu ar fi el. Zilnic, când îl sărutam, ţineam ȋn braţe, orice. Când acel el mă făcea să plâng şi iubitul meu mă ţinea în braţe şi lupta să câştige tot ce el a primit fără cel mai mic efort.
Până în seara asta nu am realizat ce om deosebit am alături, deoarece îi acordam prea multă atenţie acelui nenorocit căruia nici nu-i păsa.
Îmi pare aşa rău că nu voiam să-ţi dau o şansă, iubire, şi mă bucur aşa mult că ai insistat!
Da, te plăceam, dar nu voiam să mă ataşez de tine!
Nu credeam că mă vei face vreodata să mă ataşez de tine şi să simt o mica teamă că te-aş putea pierde din cauza crizelor mele! Nu pentru ca nu ai putea face asta sau pentru ca nu ai merita asta, ci pur şi simplu evit să mai pun suflet când vine vorba de oameni, dar eşti special şi eşti al meu!
Şi aşa va rămâne mult timp, ţi-aş promite, dar nu cred in promisiuni...
