Corzile chitarii scoteau sunete melodioase, sunete ce se împleteau cu bucățile inimii mele frante. Ăsta era singurul mod în care mă puteam calma, chiar dacă tot îmi aducea aminte de tine. Era logic totuși, cântam cântecul tău, cântecul pe care îmi doream să-l asculți dar pe care nu indrazneam să ți-l cânt.
Şi fiecare vers era în acelasi timp un pansament, dar si un cuțit înfipt în rana sangeranda. Vezi tu, Aria, diferența dintre rănile fizice si cele sufleteşti este că primele se vindecă lăsând cicatrici, pe când celelalte sangereaza din nou de fiecare dată când le atingi.
Era atât de linişte în jurul meu, fiind singur pe banca din curtea liceului, încât aveam impresia că gândurile îmi răsuna la o intensitate mult prea mare în minte, alergând de colo colo cu viteza luminii.
Degetele mi s-au oprit brusc, am închis ochii încercând să le fac să se oprească.
Atenția mi-a fost însă distrasa de niste voci ce se apropiau. Am întors capul spre sursa zgomotului, dorindu-mi să nu o fi făcut.
Pe cât de mult ochii mei îl respingeau pe el, pe atât de mult nu mi-i puteam desprinde de pe tine.
Sentimentul de dezgust mă cuprindea văzându-l cum fumează, apoi îți întinde țigara, tu urmându-i gestul, imprastiind fumul toxic peste tot în jur.
Crimă, Aria. Asta e ceea ce se întâmplă.
Cu ambii dintre noi.
CITEȘTI
treat you better (✅)
Short Story"Cuvintele sunt inutile pentru a exprima ce simt. Singura modalitate de a vedea ar fi să-mi smulgi inima din piept si să vezi ce se petrece înăuntrul ei." [#4 în proză scurtă 1.08.2019]
