T.O.T Singuri(5 Seconds To Hell) [ F.F. Codrin Bradea ]

Capitolul X

Ore plictisitoare trec pe lângă noi. Defapt, noi trecem pe lângă zeci de sate! Și umorul lu' Holera trece cu ele! Codrin trage brutal de volan. Toți ne zdrobim unii de alții! Cad pe jos și nu pățesc absolut nimic!

- CE DR#CU' FACI?! VREI SA NE OMORI?!, țipă Sia.

- Nu! Mi-e foame și am ajuns! Urcați repede în apartament!, spune Codrin.

- Wai! Cu tineri de-ăstia nici viitoru' nu mai e ce-o fost!, se aude o voce.

- Băga-mi-aş p#la!, răspunde o alta, apoi se lasă liniște pentru câteva secunde.

- Doar io am auzit?, întreb.

- Nu!, răspund ceilalți la fel de nedumeriți ca mine.

Urcăm repede în apartament, iar Codrin și Echo s-or dus direct la frigider. Tipic! Dar ce sa vezi! Ce minune! E gol! Se întorc la noi.

- Gol!, spun ei triști.

- Unde?! Hagi, Hagi, Hagi, Hagi!, spune Roberto.

- Nemaipomenitul meu patruped canin, frigiderul este gol! Nu mai este mâncare! Nu este vorba de sport!, se bagă Mike.

- Merg eu la Non-Stop?, mă ofer.

- Dacă zici tu!, comentează corul.

- Vine și io cu tinie!, zice Codrin.

- Ok! Haida!

Ieșim din scara blocului și mă îndrept spre alimentara de lângă. Măcar e aproape!

- Nu de-aici! Hai dincolo!, mă trage Bradea.

- Ăăămm... unde e "dincolo"?, întreb.

- Pe partea cealaltă a blocului! Au pâine proaspătă acolo! Și suc rece! Și e Mega Image! Și bomboane pentru copilașu' meu!

- Oh! De-aia te-ai îngrășat tu atât de mult? Nu știam!, ironizez puțin.

- Tu ești copilașu'! Apropo! Trebuie sa te înscriu la școală! Sa continui liceu'!, scoate cancer pe gură.

- L-lice- NU! Sa nu aud! Tu te auzi ce zici?! Până și tu ai zis ca acolo o fost cel mai rău! Vrei sa mă omori?!, mă opresc din mers.

- Știu! Da' trebe'! Trebuie sa continui școala!, o ține pe-a lui.

- Vorbim când ajungem sus! Dar nu vreau! Nu vreau acolo! Știi și tu cum e!, spun în timp ce intrăm în Mega Image.

Luam aproape tot magazinu'. Avem mâncare pentru o săptămână. Sper! Plătește "miliardarul" și plecăm. Ne continuăm discuția despre locu' ăla! Mai bine stau în casa tată ziua cu Mike!

- Da' nu mai bine mă înveți tu acasă? E mai simplu! Ai trecut deja pe-acolo! Haide! Te rog!, mă milogesc eu.

- Hmmm... sa mă gândesc... nu! Îți va plăcea! Te dau la un liceu unde învață un amic! Dar sa vii direct acasă! Sa nu stai prin oraș cu ăia! Ok?, îmi face deja programul.

- Ok... cred! Da' - , sunt întreruptă de o voce.

- ALEXANDRA! STAI! AȘTEAPTĂ!, și aleargă spre noi. Noi ne oprim și ne uitam peste umăr.

- Cine-i ăsta? Hai! Sa ne grăbim!, îmi spune Codrin.

- Alexandra! Mă recunoști? Sunt eu! Sunt fratele tău!, se oprește lângă mine, uitându-se în ochii mei pierduți.

- Ale, hai sa mergem! Pleacă mai! Ce dr#cu' vrei?! Marș!, țipă Codrin la el. În mintea mea, sute de de amintiri se reconstruiesc.

- Marco? Marco!, spun, scap plasa din mână și îl îmbrățișez.