Capitolul 2.Primele vorbe
Dezamagita si putin trista, ma asez in banca si cu greu ma intorc spre profesorul nostru de literatura, dar si dirigintele nostru , Kakashi.
Kakashi-Buna ziua, copii!
Toti-Buna ziua!
Kakashi-Cred ca ati observat cu totii ca avem un nou elev. Sasuke, vin-o si prezinta-te clasei!
Sasuke se ridica plictisit si se intrepta spre Kakashi.
Sasuke-Numele meu este Sasuke Uchiha si am 17 ani. M-am mutat aici de curand. Nu am parinti inca de la 7 ani pentru ca fratele meu i-a ucis... Nici acum nu stiu exact motivul pentru care a facut asta, dar nu il voi ierta niciodata!Chiar daca locuiesc cu el, nu inseamna ca tin la el,spuse , intorcandu-si privirea ca sa nu observe nimeni tristetea din ochii lui.
Eram socata. Nu puteam crede o una ca asta. Acum imi doream mai mult sa il cunosc, sa il ajut , sa ma apropii de el... sa ii fiu prietena!
Orele treceau destul de repede, iar pauzele pareau a fi mai lungi ca nicioadata. Sasuke nu prea avea chef sa discute cu nimeni.Si el, ca mine, astepta sa se sfarseasca cursurile. Nici eu nu puteam vorbi cu el...cel putin in prezenta colegilor. Vroiam sa il intreb atat de multe!
Sasuke:
<Stiam ca nu trebuie sa le spun asta! Acum ma tot bombardeaza cu intrebari. Nici macar frate'miu nu e asa curios...> Ma uitam la colegi... pareau prietenosi. Cel putin asta se vede in felul in care se comporta cu mine, imi adreseaza intrebari si cum ma privesc. Probabil ca ne vom intelege binisor. < Dar ziua asta e ataaat de luunga! Sa se termine! Vreau sa vorbesc cu Sakura!>
Dupa ore:
Toti colegi m-au condus pana la iesirea scolii...toti mai putin Sakura. < Sper ca nu e suparata...Dar stai...De ce ar fi?!> Decid sa ma asez pe banca si sa o astept. Un minut, doua, cinci, zece... lumea era tot mai putina.< Oare a plecat si nu am vazut-o?>Eram hotarat sa plec, dar am vazut-o iesind cu Hinata. Avea cateva carti in mana.Probabil fufese la biblioteca scolii. Hinata m-a observat , asa ca a salutat-o grabita pe prietena ei si fugi acasa. Si Sakura ma observase.
Sakura:
Il analizam atenta. Era asa frumos! Simteam cum imi batea inima:mai tare,tot mai tare, foarte tare...<Fii sigura pe tine, nu te speria, ce se poate intampla rau...?>Ma indrept spre el.
Sasuke-Sakura...Buna...
Sakura-Buna .
Sasuke-Trebuie sa vorbim!
Sakura-Da. Sunt deacord. Imi poti explica te rog, ce s-a intamplat cu tine azi?!Nu ne-am mai vazut nicioadata ....totusi , mi-ai adresat niste cuvinte de parca eram iubita ta...
Sasuke-Ce am spus?Ce te-a deranjat ata de mult? Faptul ca ti-am facut un simplu compliment? Uite, Sakura, eu vreau sa te cunosc mai bine , iar colegii tai mi-au spus multe lucruri frumoase despre tine. Si stiu ca si tu iti doresti sa te apropii de mine...vad asta in ochii tai, care apropo...sunt foarte frumoasi!
Sakura-Inceteaza! Iar faci asta!
Sasuke-Si glasul tau e frumos!
Sakura-Inceteaza! Tu chiar nu intelegi?!
Sasuke surase.Nu pricepeam ce il apucase.
Sasuke-Tu chiar nu ai simtul umorului...nu? Am inteles din prima ca esti mai timida, dar nu-i... Nu ma deranjeaza. Uite ,vreau sa te cunosc mai bine , asa ca iti propun ceva.
Il priveam confuza. Nici nu mai stiam ce sa cred. Totul era ciudat.
Sasuke-Mergem sa mancam ceva in oras si discutam mai multe acolo. Deci...ce parere ai?
Il priveam fix in ochi. Privirea ii era disperata. Simteam cum ochii lui ma implorau sa spun ,,DA''...
Sakura- Pai...
Ok...E un capitol mai scurt, sper sa nu va suparati. Am pus nextul pentru a va introduce mai mult in povestea mea. Va place? Va rog sa imi spuneti ce parere aveti. Multumesc si va pup! ^^ :*
CITEȘTI
SasuSaku-Dragoste la prima vedere
FanfictionDupa moartea mamei sale, Sakura nu mai stia ce inseamna cu adevarat termenul ,,fericire''. Cand tatal sau s-a insurat cu o alta femeie care avea si ea o fata din fosta casatorie, tristetea ii este un cuvant familiar. Totusi...prezenta unui prieten...