SasuSaku-Dragoste la prima vedere

Capitolul 3.Dezamagirea

Capitolul 3.Dezamagirea

Sakura-Pai...Cred ca da...

Sasuke-Credeam ca nu vei accepta. Ma asteptam sa spui nu.

Sasuke ma privea cu atentie.Simteam ca explodez de fericire. Avea o privire atat de calda! Ma ridic incet si il salut.

Sasuke-Da-mi voie sa te conduc acasa!

Sakura- Mnu... nu e o idee buna!

Sasuke se intrista. Ma privea confuz.

Sasuke-De ce? Este vreo problema?

Priveam in gol.< Nu pot sa ii spun despre familia mea. In niciun caz! Daca mama ar vedea ca aduc colegi acasa nu as mai avea voie sa ies in oras....Singurele dati in care mama primeste colegii acasa este doar cand Temate vrea.>

Sakura-E...e mai bine asa. La cat ne intalnim?

Sasuke-La cinci, in parcul central . E ok?

Sakura-Sigur! Voi fi acolo!

Sasuke-Promiti?

Sakura-...promit!

Sasuke-Perfect! Ne vedem la cinci!

L-am salutat si am plecat acasa.

In camera:

Stateam intinsa in pat si priveam tavanul.Ma simteam in al noualea cer.<Abia astept sa ne vedem! >

Tata-Sakura! Poti veni pana jos?

Sakura-Sigur.

Am coborat scarile. Tata era in bucatarie. Manca grabit un bol de supa.

Sakura-S-a intamplat ceva?

Tata-Nimic grav. Doar am nevoie de ajutor. Mama ta lucreaza azi pana pe la patru si jumatate , asa ca am nevoie sa ma ajuti sa pregatim masa.

Sakura-Huh?

Tata-Sakura... Nu pot sa cred ca ai uitat.

Sakura-Sa uit?Ce sa uit?

Tata-Astazi am stabilit cina cu familia lui Karin. Nu pot sa cred ca ai uitat. Doar stabilisem asta de cateva saptamani in urma.

Sakura-....si mai exact la ce ora?

Tata- La ora cinci. Nu poti lipsi Sakura.

Sakura-Dar tata...eu...

Tata-Te rog,Sakura! Nu te-am mai rugat ceva de mult. Ar fi frumos sa mai luam cina si cu alte familii.

Il priveam pe tata. Imi dadeam seama ca e ceva important pentru el.Nu il puteam dezamagi.

Sakura-Bine.Te voi ajuta!

Tata-Multumesc mult, Sakura!

Atunci tata m-a luat in brate si mi-a soptit la ureche un calduros,, Te iubesc! ''.

Ora cinci si jumatate:

Sasuke:

<Uf..M-am saturat sa stau degeaba pe banca. Oare a uitat? Nu cred...nu poate fi atat de uituca si iresponsabila! Poate nu stie unde sa vina. >

....

Am sunat-o de cinci ori-casuta vocala! <Nici la mesaj nu raspunde!> Am mai asteptat o ora , apoi am plecat dezamagit acasa.<Nu pot sa cred ca m-a mintit...a promis...m-a dezamagit. Se pare ca nu e asa cum mi-am imaginat-o. Pe langa asta e si lasa. Macar daca ar fi raspuns la telefon... Sper sa nu fi patit nimic.Nu cred...>

Sakura:

<A trecut de mult ora cinci. Stau si ma plictisesc ascultand  povestile plictisitoare ale mamei si ale mamei lui Karin. Karin si Temate sosoteau si radeau, dar nimeni nu le spunea nimic. Tata discuta cu tatal lui Karin despre...sincer nu stiu despre ce. Numai eu stateam tacuta. De la trei stau numai in bucatarie, iar telefonul meu e sus. Cred...defapt nu , sigur Sasuke s- a suparat.>

Sakura-Ma scuzati. Ma intorc in cateva minute.

Ma ridic usor de la masa, observand ca nimeni nu ma baga in seama. Dar nu era asa. Cand sa urc primele trepte o aud pe mama lui Karin spunandu-i mamei ,, Cata neobrazare!'' , iar mama aproband-o , spunand ,, Stiu . Intotdeauna a fost asa!''. Oftand, ajung in camera. Ma pun in pat si vad ca telefonul imi arata cinci apeluri pierdute si sase mesaje. Il sun repede , dar degeaba. Nu imi raspunde. Nici la mesaj nu imi raspunde.

Mesaj vocal de la Sasuke-M-ai dezamagit, Sakura! Mi-ai promis! Sincer, nu ma asteptam la asta de la tine. Daca nu pot avea incredere in tine, atunci in cine?! Vedeam in tine o adevarata prietena. Macar daca raspundeai la telefon. Puteai anula, daca nu iti doreai. 

Aveam lacrimi in ochi. Speram sa nu fie atat de suparat! Ma indrept spre noptiera. Nu era nimic pe ea. Am rascolit toate sertarele ...nici urma de ...jurnal. <E rau! Daca da cineva de le.... nu e bine!Il caut dupa cina!>

Cobor in graba la masa si cand ma asez, le observ pe fete cum ma priveau rautacios, razand continuu. Nimeni nu mai era atent la copii, fetele profitand spunandu-mi ,, Sakura... Juranalul...''

Sper ca va place capitolul. Astept parerile voastre! Va pup! :*