Visul meu îndeplinit... [EDITARE]

Şocată

Incep a rade incet de ce a spus acest tip ,tot eu sunt vinovata!?  Cat tupeu pot avea unii. Imi frec mana usor deoarece la impactul facut m-am lovit puţin.
Imi ridic capul  pentru a vedea cine puii mei este.  Cand ii vad fata tipului ma blochez.  Inima mi se opreste iar tot corpul il simt inghetat. Nici nu mai cred ca imi funcţionează circulatia. Vreme de 5 secunde raman asa.  Pana cand imi pune mana pe umar zicand:

Jk: Eu sunt Jungkook. 

Nu credeam ca mi se va intampla asta.  Inca sunt blocata,  încerc sa-mi revin dar privirea mi se duce catre mana lui care era pe umarul meu si catre zambetul lui ce mi-l oferea cu placere.   Isi i-a mana dupa umărul meu iar atunci eu imi revin. 

-Scuză-mă,  chiar nu stiu ce a fost cu mine!? (Ii spun vorbind formal)

Jk: Ce repede ti-ai schimbat comportamentul.  Poti lasa vorbitul formal!  (Imi spune zambind)  De cine te fereai?

- Ok.De nimeni important. ( ii zic eu balbaindu-ma.  )

Nu pot sa cred ca am zis asta.  Daca ar ştii el cat de importanti sunt  pentru mine..faptul ca l-am întâlnit este ceva ce nu pot descrie.  Stadiul de fana s-a şters de mult pentru mine,el imi este mai mult decat un idol. 

Jk: Ei bine,  eu sunt important.

- Stiu! Oricum ,mi-a facut placere ca te-am intalnit! (Spun cu o tristete in glas.  Cat de mult as vrea sa il intreb chestii, sa fac o poza cu el sa-i cer un autograf, sa-i zic cat de mult inseamna ei pentru mine,  nu pot.  As pierde avionul si eu si Alex din cauza mea) 

Jk: Stai,  esti army?  Avem concert  miercurea asta! Vi?

-Oricat de mult as vrea, nu pot !  Pierd avionul. ( ii spun plecand cu o tristete neimaginabila)

Jk: In ce tara pleci? Da-mi numărul tau de telefon!

-In tara in care mi-am dorit sa merg din totdeauna!  Doar ce m-ai cunoscut ,nu-l dau tuturor! (Ii spun indepartandu-ma si mai mult de el zambindu-i fals)

Stiu, sunt nebuna,  el mi-a cerut numarul de telefon iar eu i-am inchis poarta de a ma cunoaste in nas.
Mergeam cat mai repede ca nu cumva sa ma intorc la el fara sa vreau .  Doamne...cum de nu am putut sa ii cer un autograf?
Era asa de frumos,  era inalt,mai inalt decat credeam, abdomenul i se cunoştea si prin tricoul  larg , venele lui de pe mana erau dementiale si parul dezordonat zambetul perfect si jucaus, iar aluniţa din barbie era adorabila cu semnul de pe obraz ce arăta copilăria din el.
Nu ma cunosc!  Cum am putut sa nu-i dau numărul?  Da chiar,  el ce face?  Cere numarul la orice fata asa simplu ..asa o fi facut si pana acum?  Daca raspunsul este da, ma întorc si il strang de gat!
Nu stiu,lasa. E treaba lui! Gandul mi-a ramas la venele de pe maini ... am o slabiciune pentru barbatii a caror vene li se cunosc.
Daca mai eram eu de acum 5 ani, saream pe el si il sechestram.  Chestia este alta.  Cum de am putut fi atat de calma in prezenta lui!? 
Eh..lasa nu o sa-mi mai bat capul.  Oricum,  azi a fost cea mai proasta zi din viata mea.  Merg inainte si o vad pe Alexandra care ma astepta.  Atunci imi trece prin cap daca sa-i zic sau nu ce mi s-a întâmplat.  Mai bine as tace din gura,  daca ar auzii ca nu am cerut un autograf m-ar omorâ.

Alex: Ce ţi-a luat atat?  Au trecut mai bine de 5 minute cum spuneai.  Haide sa plecam,  deja este 13:10 !

-Scuze. Vin acum,  stai sa imi i-au rucsacul! 

Oare unde l-am pus?  Doamnee...ca tare împrăştiată mai sunt. Sper doar sa nu l-oi fi uitat pe undeva.

Alex: Ti l-am luat eu. (Spune facandu-mi semnul de "sâc -sâc ".

<<In avion>>

Suntem in drum spre Coreea,  nu pot crede ca mi se intampla asta.  Cand eram mai mica imi doream nespus de mult sa merg si imi impuneam ca atunci cand voi fi destul de mare sa pot face asta sa o fac. Dar aveam teama ca nu o sa se întâmple pentru ca părinţii nu ma-r fi lasat. Erau impotriva k-pop-ului si al k-dramelor . Dar cu timpul au vazut ca nu au ce-mi face astfel acceptand faptul ca-mi plac toate astea.