Silent Storm

Capitolul 8

Eram furios si nimeni pana atunci nu ma vazuse astfel. Tremuram din cauza nervozitatii ce crestea pe zice trece, iar pericolul ce iesea prin fiecare por ii facea, pe toti cei care doreau sa imi vorbeasca, sa isi retina cuvintele pentru un moment mai oportun. Era pentru prima data cand ma exteriorizam, iar eu ma temeam ca era posibil sa fac ceva necugetat. 

Doi metri pana la usa biroului meu si mi-as fi putut varsa furia in cate tigari si doze de enegizant voiam eu, insa Erin si Britny s-au gandit, se pare, ca aveam nevoie de critica.

- Ai stat pur si simplu si nu ai facut nimic, ma acuza Britny.

Iar completarea lui Erin nu intarzie sa apara.

- Se pare ca tu nu ai nicio putere aici, murmura privind prin mine.

- N-am timp de voi acum si nu am nevoie de criticile voastre. De cate ori trebuie sa repet? Nu ma interesează parerile altora despre mine sau actiunile mele. Nici macar nu intra in atributiile mele, marai, apropiindu-ma de ele, dorind sa imi impun punctul de vedere, in niciun caz sa le bruschez, insa ele se departeaza de mine, demonstrandu-mi ca nu ma cunosc deloc.

Silver nu ar fi făcut asta niciodată...

- Scoala asta va fi plina de elevi cu foarte multe abateri comportanamentale! Noi avem nevoie de fonduri pentru burse, iar cu elevi ca acestia nu vom reusi nimic. Toata munca pe care noi doua am depus-o, a fost in van, pe cand a ta nici macar nu a fost afectata. De cand Wildstorm a absolvit, nimeni nu mai indraznea oricum sa faca ceva impotriva regulamentului, stiind cu totii ca ea a lasat un montru la conducere, dar probabil ne-am inselat, rosteste Erin.

Intregul corp mi se incordeaza si mai mult decat o facea deja si sunt tentat sa fac un pas in spate, insa in niciun caz nu le voi lasa pe ele sa creada ca detin o putere ca cea a lui Silver asupra mea. Silver este speciala, iar eu, fara sa imi dau seama, sau acordul, i-am oferit drepturi asupra mea.

- Munca ta nu a fost afectata, pentru ca nu a existat niciodata! Au existat maxim cinci conflicte in ultimele doua saptamani, mai exact de cand a inceput scoala, continua ea, pe acelasi ton pierdut, dar poate putin mai acuzator acum.

Britny doar sta si ma priveste, analizandu-mi cu admiratie vena de pe gat, care se zbate cu strasnicie sa mi se infasoare in jurul gatului si sa ma sufoce.

La dracu'! Am nevoie de Silver, acum!

Ma intorc pe calcaie, trantindu-le usa biroului meu in nas. Aprind o tigara, in speranta ca o cantitate rezonabila de nicotina ma va ajuta sa ma relaxez, dar dupa cinci tigari, realizez ca nu reuseste. Telefonul meu sta pe birou, aruncat neglijent, aproape de muchia lui. Ma tenteaza sa o sun, desi poate ca acum doar as deranja-o, dar vreau sa ii aduc vocea, sa imi spuna ce sa fac, pentru ca am incredere in ea.

Privesc fugitiv spre ceasul de pe perete si observ ca probabil eu si blondele din celelalte departamente suntem singurii elevi ramasi in scoala. 

Este totusi ora patru dupa-amiaza...

Dupa trei apeluri imi raspunde cu o vocea calma, dar ragusita si destul de joasa pentru o femeie.

- Deja imi duci dorul, Gold?

Imi permit sa ma relaxez doar putin si sa zambesc. Duceam dorul vocii acesteia placute si mature, dar acum ceva pare ca se schimbase si in viata ei.

- Vic, nici nu stii...

Ii aud chiocotitul scurt.

- Ce-ai facut? Mi-ai distrus departamentul?

- Da, rostesc cu hotarare, dornic sa imi mărturisesc pacatele cât mai repede. Si cred ca m-am distrus si pe mine.

- Te-ai indragostit, rosteste ea cuvintele, mai mult ca o afirmatie, fara uimire.