Imperfectă

Capitolul 1- Eu plus eu

Aceeași cameră, aceeași eu. Mereu mi-a plăcut să stau aici, iubesc liniștea pe care mi-o oferă camera asta, la fel de mult cum iubesc natura și cărțile. Sunt trei "lumi" diferite, dar pe care sufletul meu le iubește în egală măsură.
Și totuși, camera asta e unul din confidenti mei, care mi-au auzit toate gândurile de-a lungul timpului și care m-ai presus de toate si de toți nu m-au trădat sau nu mi-au dezvăluit toate secretele în gura mare, știu sună al naibilui de absurd, dar e atât de adevarat.
La un moment dat, firește am avut si eu o "cea mai bună prietenă" ca orice fata normală, dar m-am lecuit. După ce ani de-a rândul mi-am pus toată încrederea în ea și am considerat-o ca pe o soră, "buna mea prietenă" a avut grijă să se folosească cât mai bine de mine pentru aș atinge scopurile și să povestească tuturor cunoscuților noștri toate micile noastre secrete. Și da, după acest capitol am încetat să m-ai cred în "prieteni", din simplu motiv că prietenia e ceva temporal, mereu va exista ceva ce ne va împinge să-l trădăm pe celălalt.

Dar asta se mai întâmplă, viața merge m-ai departe și ne aduce pe fiecare pe drumul său, iar pe mine astăzi m-a adus în cameră mea intr-o zi de sâmbătă, destul de frumoasă cei drept pentru o zi de octombrie, citind una dintre mult iubitele mele cărți. Și da, îmi place să citesc! Ciudat nu?! Pentru o adolescentă de 16 ani, a secolului al XXI-lea? Dar ce să-i faci asta e viața, nu toți suntem la fel! Și asta mi se pare un lucru extraordinar sau cel puțin așa ar trebui să fie.

În fine, un lucru e sigur iubesc cărțile și iubesc liniștea pe care acestea mi-o aduc, sunt parte din universul meu, un univers pe care l-am construit anume pentru sufletul meu dincolo de prejudecățile celorlalți. Știi, uneori e mai important să îți "privești" sufletul, decât să privești în ochi lumea care mereu te va judeca indiferent de faptele tale! De aceea iubesc cărțile, ele niciodată nu te judecă, ele doar te așteaptă!

Trecând peste aceste mici ciudățenie ale mele azi sunt singură acasă, defapt nu sunt singură pentru că mai am doi frați -mai exact un frate si o soră- ei sunt gemeni, dar sunt total diferiți de mine, de fapt cred că eu sunt diferită de ei pentru că aceștia sunt cu un an mai mari decât mine.
Trecând peste aceste mici detalii părinți noștri sunt plecați astăzi, deci cel mai probabil voi avea casă doar pentru mine, nu ca aș da vreun party sau ceva de genul, dar asta înseamnă că voi avea liniște, pentru că sunt mai mult ca sigură că "scumpi" mei frățiori nu vor rata o noapte în club, pentru a sta acasă. Bineînțeles că eu îmi continui lecturarea superbului meu roman până în momentul când realizez că îmi este sete și decid că ar fi cazul să cobor jos să beau ceva. Și uite așa cu pași leneși îmi părăsesc minunăția mea de pat si ma îndrept către bucătărie.

În timp ce coboram scările mi-am zis că n-ar fi o idee rea să mănânc ceva, nu? Adică, oricum scumpi mei frățiori mă vor părăsi și nu știu ce șanse aș mai avea să cobor din nou, pentru că sinceră să fiu îmi place mult cartea pe care am inceput-o și cred că m-aș despărți cu greu de ea sau poate aș prefera chiar să nu mănânc și să mor de foame doar să nu mă dezlipesc de ea!
Deci concluzie, cum lenea e prea mare iar foamea acceptabilă am să-mi iau o sticlă cu apă și un baton de ciocolată, iar dacă foamea va fi prea mare, mă voi dezlipi de carte și voi veni să îmi fac o salată sau ceva de genu'. E seară și încerc să mănânc ceva ușor.

În timp ce urcam scările fredonând o melodie care mi-a venit pe moment, aud soneria și decid să cobor să văd cine e, deși bănuiesc că e "gasca veselă" care au venit să îmi ia scumpi frățiori, care acum probabil că se pregatesc de zor și nu cred că se vor omorî să deschidă. Așa că mă întorc pe călcâie vrând să cobor și să le deschid, totusi nu apuc să cobor decât câteva trepte ca aud o ușă tantindu-se și pe soră-mea ca o disperată fugind probabil vrând să deschidă. Când mă vede se oprește brusc și își ia fata de om calm, deși o simțeam cum fierbe. Era îmbrăcată simplu si nici decum pentru o ieșire în club sau vreun party, dubioasă treabă. Clar nu o anunțaseră și acum nu avea timp să se aranjeze!