Era o iarnă rece fulgi cădeau agale peste străzile acoperite de omătul proaspăt așternut ,în casă era sufocant de cald iar mama pregătea cina când o voce chițăită îmi strigă numele,
-Ellsa a zis mama sa așezi masa,trezindu-ma din starea mea gânditoare în care mă aflam.
-Bine aum vin!
M-am ridicat alene de pe fotoliu pășind pragul bucătăriei care era împânzită de mirosul puiului la cuptor.Dupa luarea mesei am urcat în camera mea și mi-am luat chitara acordând-o nota cu nota ,începând să cânt cântecul meu preferat .În acel moment totul dispăruse eram doar eu și chitara mea ,o chitara roșie din lemn de cireș lăcuită si cu simboluri tribale pe margini.Mă simțeam în altă lume când degetele mele gâdilau ușor corzile scoțând niste sunete grave și suave.In acea seara ațipisem cu chitara lângă mine lăsându-ma furata de vise.
A doua zi am fost trezită de bătaia vântului în geamul de lemn ce scârțâia.M-am trezit somnoroasa și m-am îndreptat spre baie pentru a mă spăla pe față,m-am îmbrăcat pentru a pleca la liceu.Era începutul clasei a 11 si fiecare început de școală era la fel.Eram cea mai timida fata din liceu,aveam acel ceva ce atrăgea băieții ca un magnet dar pe toți îi respingeam din cauza timidității mele,nu aveam prieteni eram o persoană tăcută închisă în sine și mă simțeam chiar bine,pînă într-o zi când viața mea avea să ia o întorsătură uriașă......
Spre seară m-am gândit că ar fi relaxant să ies la plimbare cu câinele meu Whiski de fiecare dată mergeam la capătul orașului la marginea unui codru.De obicei mă țineam departe de inima codrului dar acum ceva misterios mă chema să mă afund în întuneric.O voce stranie mă îndemna spre ea,iar in acel moment rațiunea mea o luase razna iar corpul meu era atras in codru.Inima îmi bătea cu putere iar toate instinctele mele nu puteau riposta chemări ,mă luptam cu mine însămi minute bune fără să îmi dau seama încotro mă îndrept.Pana când m-am oprit în fața unui conac imens ce era umbrit de întunericul nopții. O voce poruncitoare mă îndeamnă să intru iar ușa de lemn se deschise greoaie înghețandu-mi sângele în vene.Am intrat începând să îmi caut câinele fugit,ușa s-a trântit cu putere iar în fața mea a apărut o siluetă bizară care mă privea , în acel moment nu am reușit să descifrez chipul apoi s-a apropiat în razele luni și am descifrat un băiat înalt cu ochii căprui ce aveau o noanță ciudată și încântătoare bustul îi era perfect sculptat de la umeri până la solduri iar pe încheietura stânga avea o inscripție tribala,pomeții îi erau albi ca varul ca și restul pieli,avea niste trăsături minunate care nu puteau fi explicate.S-a apropiat ușor de mine,analizandu-mă îndeaproape apoi a întrebat puternic cu vocea lui groasa dar care îmi plăcea la nebunie
-Ce vânt te aduce în umilul meu conac?
Am început să tremur din toate încheieturile si cu voce tremurândă mi-am ales cu atenție vorbele
-Imi cer scuze ca dau busna dar.....mi-am pierdut câinele și am văzut că a intrat aici îmi cer mii de scuze de deranj.Totul parea un vis care aprindea o flacără în interiorul meu.
-Nu e un deranj nu am prea multi vizitatori,vocea îi suna atât de frumos în obscuritatea holului.
Trupul i se apropia ușor de mine facandu-ma să mă pierd în cuvinte
-Ști eu sunt o persoana mai directă și observ că iești umpic flatată de prezenta mea ,un rânjet ivinduise pe chip lăsând la vedere dantura albă ce strălucea în lumina luni
-Ăă...nu e adevărat reușisem să spun îmbujorată în obraji.
-Hmm pe mine nu mă poți păcăli draga mea Ellsa,știu fiecare gând ce se ascunde în mintea ta.
Un fior mi-a străbătut spatele iar teama mi-a întunecat gândirea iar corpul a început sa îmi tremureg
-Vai ce nepoliticos sunt am uitat sa ma prezint numele meu e Deven
-Presupun ca nu e necesar să mă prezint?eram uimită de modul în care mă privea si mă analiza,era așa frumos....simțeam un sentiment ciudat de frică și uimire.Eram intr-un vis până ce o umbră mă ridica in aer prinzandu-ma de tibia piciorului,am început să țip și să mă zbat încercând să mă eliberez dar în zadar,umbra era mult prea puternică.
-Logăn la s-o jos,
Umbra își drese glasul și spune:
-Dd..Dar stăpâne e un muritor te poți hrăni cu sângele ei,il pot mirosi de aici e atât de dulce!
-Logăn dai drumul dacă nu vei face cunoștință cu catacombele iadului.
Umbra scoase un sunet puternic de nemulțumire și îmi dădu drumul pe podeaua prăfuită și rece,m-am ridicat speriată și am dat să fug spre ieșire dar într-o fracțiune de secundă s-a poziționat în fața mea și m-a prins de încheieturile mâinilor privindu-mi chipul înfricoșat.
Chipul lui părea să îi pară rău de situație își trecuseră mâna prin păr și îmi șopti încet la ureche.
-Te rog nu pleca,imi pare rău.......
-Ce se întâmplă cine ești,ce ești?
Ochi au început să îmi lăcrimeze iar picioarele au început să îmi tremure simțeam cum camera începe să se învârtă,urechile mi s-au înfundat și îmi simțeam corpul foarte greu și m-am prăbușit la podea în următoarea secundă Deven era lîngă mine m-a luat în brațe și m-a urcat la etajul superior al conacului,punandu-ma intr-un pat moale cu așternut alb care miroase a lavanda si portocala.
A doua zi m-am trezit brusc din pat iar la marginea lui Deven mă mă privea cu ochii lui căprui.M-am ridicat speriată din pat dar el m-a prins de solduri si m-a tras în poala lui.Cand i-am regăsit ochii inima a început să îmi bată puternic,el își despărți buzele artuculand cuvintele
-Vei uita tot ce s-a întâmplat îți vei căuta în continuare câine și te vei întoarce acasă.
-Ce tot spui nu pot uit nimic doar pentru că așa îmi ceri!
-Ellsa de ce nu îți pot control gândurile?
-Nu știu ar trebui?
Eram confuză ce vroia să spună?cum aducă nu putea să îmi controleze gândurile,ce se petrecea în acel conac și cum putea o umbră să vorbească,de ce Deven îl numea Logăn și de ce aceasta îi spunea stăpâne?. Mi-am adunat gândurile încercând să mă calmez și să analizez situația,eram speriată și confuză gândurile mele se roteau în jurul situației ce se petrecuse.Aveam multe întrebări ce nu aveau răspuns,intr-un final am reușit să mă adun și să cer explicații
-Te rog spunemi ce se întâmplă de ce ar trebui să îmi controlezi gândurile și cine e Logan,ce este Logăn?
-Te rog Ellsa calmează,nu pot să îți spun e un lucru oribil,dar mai presus de toate nu te pot lăsa să pleci e mult prea riscant.
-De ce? te rog dă-mi drumul vreau să plec acasă,imi este frică de ce e riscant?
-Ellsa,daca te voi lăsa să pleci va trebuie să faci un pact cu mine.Daca vei pleca și vei spune ceva va trebui să te ucid ,dar tu nu ești un muritor și va trebui să stau cu ochii pe tine.
-Care sunt condițiile,accept orice doar să îmi dai drumul.
-In regulă vreau să îmi juri că îmi vei păstra secretul.
-Jur că îți voi păstra secretul dar spunemi ce se întâmplă?
-Ok uite cu mult timp în urmă în acest oraș a existat o familie de baroni familia Cromwell aceștia ai fondat acest oraș,atunci ochii i se întunecasera iar tristeți i-a invadat chipul său frumos și blând.... și-a umezit buzele continuând să își istorisească poveste,totul era frumos până într-o seara când au fost uciși de o entitate malefica dintre toți membrii familiei a rămas doar un singur băiat aceala sunt eu aveam cinci ani când am rămas singur,timpul trecea iar eu descopeream că nu sunt un simplu om ci un bautor de sânge o creatură a nopții un vampir,Ellsa.....eu sunt ultimul Cromwell rămas în viața.Pe moment am rămas încremenită în loc Deven s-a apropiat de mine cuprizandumi chipul cu palmele analizandu-mi fiecare centimetru al fetei atunci nu am mai simțit frică era ceva ce nu îl putem exprima în cuvinte era un sentiment ciudat de neliniște si admirație .
-Promit că îți voi păstra secretul
-Ma bucur că nu mă judeci ,ar trebui să te duc acasă cred că ai tăi își fac griji,sper ca nu te deranjează dacă voi păstra legătura cu tine?
-Sa ști că ar fi frumos eu nu am prieteni
-Daca vrei poți veni când dorești la conac
-O să mai vin dar sper ca domnul umbra țâfnoasă nu o să mai încerce să mă atace
-Logăn e un prieten bun nu ar face nimănui rău fără acordul meu,acum haide să te duc acasă......am pornit împreună spre ieșire în spatele conacului intr-un garaj spațios se afla un Phorce negru am intrat în mașină și am pornit spre casă era încă dimineața și nimeni nu se trezise mi-am luat la revedere de la Deven si am pornit pe aleea pietruită către ușa din față a casei,era weekend deci mă putem odihni când deodată aud un lătrat puternic ,era Whisky latră si dădea fericit din coadă Deven îl găsise și se părea că ghemul meu de blană îi era recunoscător atunci când Whisky a alergat spre el sarindu-i în brațe.Am intrat în casă urcând în cameră mea.[Ps:dacă va plăcut pimul capitol si doriți să citiți în continuare lasatimi comentarii]
