Areum
Un picior pus cu neglijenta peste celălalt ,ambele sprijinite de unul din scaunele din apropierea băncii mele , cam asta i poziția pe care o adopt 6 ore de luni pana vineri . Îmi sprijin capul în podul palmei și mazgalesc prin caiet pretinzând ca scriu ,profesorul îmi striga numele și instinctiv ridic 2 degete iar apoi le las în jos trăgându mi mânecă pana mi rămân decât unghiile vizibile . Zâmbesc satisfăcută când îmi văd opera de 10 minute terminata pe prima pagina a caietului de matematica , câteva litere care printr o coincidenta formau " Nevermind ,I'm going to hell" alături de tentative de mini floricele ce credeam ca vor face textul sa para mai drăguț . Adaug câteva umbre și detalii apoi copiez ultimele cifre de le tabla în momentul în care ,cu pași lenți ,profesorul trece pe lângă banca mea privind tot la tabla spre norocul meu . Pentru o secunda mi am făcut griji ca va observa neglijenta cu care tratez aceasta materie apoi revin la starea de indiferenta cu care m am acomodat din urma cu luni bune.
Fețe semi-adormite, sunet 'silențios' al pungilor cu mâncare date din mana n mana pe sub banca și scârțâit asurzitor al cretei pe tabla , o ora normala de matematica la o scoala normala cu elevi normali sau cel puțin care par normali .
Tânăra din prima banca ce poarta un o bluza larga ce I ascunde formele ,machiaj în tonuri naturale are ochii căzuți în caiet privind prin lentilele ochelarilor exercițiile pe care le rezolva , ce eleva silitoare s ar crede ,hah ,cine altcineva de aici mai știe de fapt cum aluneca pe o bara pana n zori ,îmbrăcată-dezbracata sub privirile arzătoare a câtorva zeci de bărbați . Aparentele înșeală .
Ai crede ca un baiat tipic de 18 ani doarme pe banca din cauza unei partide din seara trecuta sau din cauza unui maraton de jocuri video . Cine ar bănui ca de fapt doar își ascunde pupilele dilatate și ochii inflamați din cauza agriculturii cum o numește ,adică prietena sa Maria Ioana .
Atâtea detalii care ar putea distruge vieți , numai gândul ca poți sa te impui prin frica în fata cuiva te face sa te cutremuri dar oh , n as putea face așa ceva niciodată ,îmi pare prea rău de ei ca sa o fac. Sau cel puțin ,acum imi pare,părții acesteia din mine îi este mila . Cum spuneam ,aparentele sunt decât o coperta pe care ne o construim ca sa ne apărăm sau ca sa ne ușuram existenta . Nu înseamnă ca suntem falși ,ci doar realiști . Sinceritatea nu mai e de foarte mult timp apreciata și ' a fi tu insuti' nu este ceva cu care sa te poți mândri . Doar pentru ca oamenii judeca și nu încearcă niciodată sa ți înțeleagă motivele , nu spun ca eu încerc s o fac dar spre deosebire de societate ,tratez cu indiferenta tot ce mă înconjoară .
Lumina telefonului care semnala un mesaj ma trezește din transa
" Cum se lasă seara pornim ,nu sunt permise greseli " -Jk .
Mă încrunt instinctiv apoi întorc telefonul cu ecranul spre banca și încep sa frământ mânecă intre degete .Trag adânc aer în piept și încerc sa elimin presiunea ,îmi atintesc privirea asupra lui , aceeași atitudine ,aceeași privire de 3 ani încoace, 3 ani de privit din umbra ,analizat și cercetat , m am întrebat mereu dacă ascunde ceva , care este adevărata lui fata , părea prea banal sa și irosească viata drept un simplu băiat total neinteresat de scoala , în căutarea unor fete prostuțe ușor de învârtit pe deget cu 2 vorbe la locul lor. Toată curiozitatea a fost năruita pitin câte puțin ,cu cât încercam sa aflu mai multe cu atât mai puțin credeam ca are ceva special caci nu gaseam nimic care sa l dea de gol și totuși....privirea parcă îl trăda... sau nu ,doar imaginația mea .
***
- Unde se afla acum ? Întreb punându mi masca și fixându mi mănușile.
- Depozitul de lângă penitenciar sau cel puțin așa îmi arata GPS-ul.
- În seara asta de întâlnește cu LuHan ,2 dintr o lovitura
- Areum, și noi suntem tot 2 acum ,vezi ce spui .
Îmi dau ochii peste cap și intru n mașină . Jungkook îmi urmează exemplu urcându se și el . Pe parcursul drumului se lasă o liniște oarecum presanta, îmi regândesc strategia asigurându mă ca totul este bine pus la punct , incep sa simt adrenalina trecându mi prin vene când Jk ( Jungkook) oprește la o distanta precauta de locul întâlnirii . Merg încrezătoare dar făcându mă nevăzută ,știam exact unde se aflau , erau precum niște șoareci prinși în cușcă . Ajung în dreptul camerei unde se aflau ,o lumina slaba se zarea printr unul din geamurile fumurii . Îi fac semn lui Jk folosindu mi privirea pentru a putea bloca împreună orice ieșire ,de la geamuri pana la uși . Aveam în plan sa i omoram folosind o grenada pe cei 2 paraziți umani . Meritau de 10 ori mai mult dar devenea riscant pentru noi . După luni în care i am urmărit activitatea , mersul traficului sa zic așa ,am stabilit sa l luam prin surprindere . Jk aproba dând din cap . Eram pe punctul de a arunca grenada printr un orificiu pe care urma sa l astupam chiar dacă oricum nu și ar fi dat seama unde e , preferam s a rămânem prudenți însă îngheț pentru câteva secunde când îmi dau seama ca eșecul nostru putea sa fie fatal .
- Ți am spus ca vor fi aici , ți o las ție pe A ( Areum) , dacă erau mai multe puteam face colecție de surori Jung ,îi spune L pe un ton degajat brunetului ce asista . Când îi afli numele ,spune mi l și mie ,îi șoptește știind probabil ca l aud. Luhan aproba schițand un rânjet în coltul gurii
L purta masca ,așa ca de obicei ,cum purtam și eu de altfel . Când mă trezesc la realitate o iau la fuga gândindu mă la cel mai scurt și sigur drum însă în mai puțin de 2m , brațele cuiva mă prind și sunt imobilizata complet ,orice mișcare fiind în zadar ,asta I un moment în care dimensiunile nu mi erau de folos . În toată agitația provocată de L ,Jk reușește sa se facă dispărut după ce trece de un alt barbat ,mai mult sau mai puțin cu ajutorul unui pistol .
Ce gândire stupida și copilăroasa am avut închipuindu mi ca va fi așa ușor ,mai ales partea cu fugitul, trebuia sa mă aștept . Naiva . Am fost doar o naiva așa cum îmi promisesem ca nu voi ajunge .
- N aveam nevoie de el în mod special oricum ,spune L căscând . O sa l găsim sau cine știe ,o sa vina singur .
Îl privesc intens cu ura și panica adânc în interiorul meu . Îmi era imposibil sa mă mai mișc , fiecare parte din corp începea sa cedeze putin câte puțin devenind tot mai slaba în fata lor.
CITEȘTI
Going under
Fanfiction"Cat timp te poți lupta cu tine însuți pana sa cedezi ? Sau mai bine zis cu laturile tale ,câte sunt doar ele știu . De fapt ,ce rost au toate astea ? Scoala ,stres , dezamăgire apoi o slujba tot restul vieții , zile pierdute n frig pentru câteva hâ...