Suflet chinuit

Capitolul 1

"Mama!Mami?"

"Da ingeras,sunt sus"

"Mami pot sa ies cu Stefan in parc?'

"Sigur puiul meu,dar sa ai grija de tine"

"Da mami,promit!Te iubesc!"

"Si mami te iubeste puiule!"

Rebeka a iesit cu fratele sau mai mare in parc sa se joace.Vremea de afara era insorita.Parcul era locul ei preferet.E si normal pentru un copil de 7 ani.E o fetita blondina cu ochi albastri spre gri.Fratele sau mereu radea de ea pentru ca era foarte mica de inaltime in comparatie cu colegele sale de la scoala,dar pe ea nu o supara.Era un copil vesel care se bucura de orice moment al vieti.Era o fetita foarte desteapta.O uimea mereu pe mama sa cu gandirea sa matura la doar 7 ani.

Stefan era un baietel de 9 ani,saten cu ochi verzi.Era genul de baiat rebel care dorea sa fie mereu independent.Mama lui ii spunea mereu ca seamana cu tatal sau in tinerete.Pe Stefan il bucura cand auzea ca seaman cu tatal sau deoarece il iubea enorm.In viitor isi dorea sa fie exact ca el.Isi dorea sa si petreaca fiecare moment al vieti exact ca al tatalui sau.Isi doarea sa si gaseasca dragoastea in liceu sis a se casatoareasca cu o femeie la fel de frumoasa ca mama sa.

Daniela era o femeie de 35 de ani casatorita cu Mihail,impreuna avand doua minunii,asa cum le numea ea.Era jurnalista si o mama si o sotie extraordinara.Tot timpul liber si l daruia familiei sale,la fel ca si sotul sau.Ea alaturi de Mihail au incercat sa le ofere copiilor tot ce acestea isi doreau.Rebekai ii facusere camera roz cu fluturasi,iar lui Stefan I au facut o casuta in copac,asa cum el isi dories.

La ora 19:30 copii au venit acasa dupa cum erau reguliile casei.Stiau ca daca vor intarzia mama lor se va supara si ei nu si doreau asta.Ajunsi acasa masa era pusa iar eu s au asezat la locurile lor.

Rebeka era entuziasmata de noua zi.Luni era prima ei zi de scoala.Era fericita,dar in acelasi timp si speriata.Fratele sau o speriase.Ii spusese ca la scoala nu e asa cum viseaza ea.Nu se va mai juca ca la gradinita.Vor aparea temele si lectiile de invatat care vor fii foarte grele dupa spusele fratelui sau mai mare.In cealalta parte parintii o incurajau ca se va intelege cu doamna invatatoare,ca isi va face prieteni noi si ca va invata lucruri care in viitor ii vor fi utile.

Dupa cina fetita se duse la baie si inainte sa se duca la culcare se duse in camera parintilor sai,ca in fiecare seara de alfel,pentru a le spune "noapte buna"

Aceea seara era cea mai frumoasa amintire din copilaria Rebekai.Acum nu mai reusea sa inteleaga de ce atunci zambea in fiecare zi,"Oare care era motivul de era mereu vesela atunci?"Intrebarea asta o chinuia mereu.Intrebarea asta si multe altele au chinuit-o de cand fusese inchisa la Spitalul de neurologie.Rebeka era in present o adolescent de 17,care statea de 2 ani de zile inchisa intr-un spital de nebuni,asa cum il numeau asistentele cele rele,sau fantomele din capul ei.

Dupa acea zi perfecta destinul ii facuse mult mare cadou.In camera parintilor sai,mama sa plangea in hohote langa tatal sau care statea intins langa aceasta.Copila speriata a fugit langa trupul mamei sale pentru a vedea ce o framanta asa tare.Mama sac and a vazut-o a tipat la ea cum nu o facuse niciodata.Ii spusese sa dispara,sa piara din ochii ei.Fata s-a speriat mai ales cand i-a spus a treia oara sa dispara pentru ca moartea tatalui sau este vina ei.Cand fetita auzi cuvintele mamei sale se sperie si fugi cat putu de repede in camera sa."Cum adica tatal sau e mort",asa ceva nu era posibil.Poate asta fusese motivul pentru care el nu fusese la masa.Mama sa ii spusese ca se simte putin rau si ca s a culcat mai devreme."De ce acum ii spune ca e mort?" si intrebarea care o macina cel mai tare si care nu I dadea pace"De ce e vina ei?.

Din acel moment viata fetei s a schimbat.Nimic nu a mai fost la fel.Daniela nu mai era mama blada cu chip de inger.Acum era mereu trista si nervoasa.Mereu tipa la cei doi copii,mai ales la Rebeka,pe care din acel moment o privea cu ura.

Fata retraia fiecare moment de durere in aceea camera inchisa,Le cerea mereu asistentelor sa ii lase lumina aprinsa cand plecau.Unele o ascultau si o lasau aprinsa,altele care se saturasera de prezenta sa o inchideau.In acele nopti in care era stinsa lumina,pe Rebeka o vizitau cele mai rele fantome.Ea ii spunea mereu directorului de spital,psihologul ei, mai exact,ca acele fantome nu o lasa.Acele fantome vor ca ea sa moara.Ele ii spun ca nu mai are rost sa traiasca.Ii spun ca aceasta lume nu e pentru ea.Ea nu e menita sa traiasca aici,ea e menita sa infrunte iadul....