SENATORIUM

Chief(Sef i-acel ce crede-n sine-Horatiu,Catre Mecena)

     1994,noiembrie 1.                                                                                                                                                  Seful direct (ramas chiar pana astazi ultimul ce merita acest apelativ), zis Chief, un om blajin ce-mi amintea de Robin Williams (dar mult mai vesel) m-a prezentat colegelor de cabinet: 3 fete ca tot atatea Gratii, m-au indragit, m-au adoptat.In plan opus, in prag de pensie, o Harpie purtand masca blandetii (,,media intre irascibilitate si indiferenta''-Andrei Plesu), ma spiona si raporta fiece pas, orice cuvant.

     ,,Biban'' fiind a trebuit , ca toti bibanii, sa trec botezul de-nceput.Chief ma trimite sa termometrizez un pacient.Salonul 19.Cat mai curand.Iau ce imi trebuie si ma indrept , prin spatele epavei (in realitate cladirea cu birouri), prin padurea ce-o tinea captiva, purtat in trepte de alei.In stanga dac-o iei avem saloane, in dreapta 2 rezerve ascunse pe sub tei.Intru-n cladirea tip vagon .Din hol pe-o parte se deschid cateva usi.Citesc mergand : salonul 15, apoi 16,uite si  17 si 18 acusi.Urmeaza un oficiu.La dracu'!19 pe unde-o fi?Intreb un pacient.Ce cautam nu e aici.Era mai jos, chiar dincolo de curte.O iau din loc.Gasesc cladirea.Direct de afara se intra in salon.Usa-i deschisa la perete.Urat salon.O camaruta mai degraba.Peretele in doua-l taie usa.De-o parte si de alta vreo 5 saltele suprapuse.Fara cearceaf.Si doua geamuri mici privindu-se tacute intre ele.Cu-o lacrima de bec tavanul plangea peste lumina strecurata printre giurgiuvele.Plec.Nu prea departe, ci-n vecinii din spalatoria legata de curte printr-o alee cu magnolii si lilieci batrani. Cei de acolo m-au lamurit indata.Ma-ntorc la Chief.Ce face pacientul?Cam rau , raspund.E hipotermic.30,5  in grade Celsius.Si rade Chief.Oricum, sunt norocos: ultima data ,,bibanul'' a gasit salonul ocupat.Din fericire, in toamna asta, niciun deces nu s-a inregistrat.

     Noi o sa ne-ntelegem bine , prezice el.Si-asa a fost.N-am fost colegi prea multe zile - asa e-n viata cand nu vrei cu biciu'-n oameni sa lovesti.Renunti la tot si pleci.Eu nu aveam nimic si de-aia am ramas.Precum Belerofon purtat de Pegas (caci cal inaripat e flacara sperantei) venisem mic, umil sa zguduiesc Olimpul.La fel de mic, umil ramas, am reusit pana la urma: le-am dat-o peste nas.