Era o lume mica, inchistata.Cu ierarhii precise si ritualuri dure.Doar cinci la numar zeii si-o suta muritorii.Servind pe langa mese vreo 2-3 semizei: prea rai sa fie oameni, prea slabi sa fie zei.Pe langa toti isi plang amarul, intr-un an, bolnavii doua mii.
Cu parul lins de mate si ondulat pe moate, Cordelia e Zeus cel purtator de fusta si adidasi stalciti.Dar despre ea mai stiti.
O tarancuta in haine de domnita.Poleiala intelectuala peste fond de toparlana.Vocea, precum-i sufletul, alunga orice speranta-nselatoare: deasupra-i miere, sub ea fiere, cand ascutita, cand dogita, intotdeauna colturoasa, ca-i dupa somn sau dupa masa, ca esti o doamna sau un domn, mereu e-aceeasi, n-ai ce-i face, nu poti sa spui ca da, iti place!Asta de esti vreun angajat sau vreun bolnav parlit, sarac; e alta treaba imediat de esti vreun pacient bogat si-i bagi ceva si in desaga- sa vezi minune, dintr-o data, uita sa raga si scoate , Doamne, triluri, triluri, sa curga banii TIR-uri, TIR-uri!Ce mai la vale si la deal: e-o tata, cam ultima in viata din neamul ei( si ,apropo, primim si euro, dolari si nu doar lei); cam cin' sa fie dragii mei?E cealalta zeita, zeita vanatorii, pe care muritorii o striga, simplu, Tora.
Jiji- masculul alfa.Puternic,dur; nu este totusi salbatic animal.Purtat de colo-colo de-un cantec de sirena se dovedeste tandru, atent, pasional. De-i deranjezi domeniul iti aminteste-ndata cine-i stapanul lumii: sub pumnul greu Olimpul plange.Si glasu'-i greu.Si grele cizme, daca-i nevoie, gatul ti l-ar frange.De treci in rand, devine bland.
Palida prelungire a unui falus mi(ti)c ,Dornel-zeul iubirii- e invocat in temple de sute de preotese.Nu-i ruga-n van rostita, dorinta ne-mplinita de-acest satir vorace cu apetit bolnav.E devorat de pofte vremelnic ostoite de ofrande oferite pe-altarele iubirii.
La urma e Plebeul.Pe multi ii pacaleste si-l cred ca nu e zeu.Dar asta nu inseamna ca nu-i la fel de rau.El e un Ianus, cel care poarta doua fete: cand sufletist, cand rece; acum e plin de draci, acum e trist si-apoi ii trece.Distrus de atata scoala e-adesea caraghios: mereu in suferinta, nu are vreo dorinta sa iasa din sablon( oblon ce-l trage intre lume si propria persoana).
Acesta-i Panteonul nostru.Si pentru ca asa e peste toate rostul, si ei, la randul lor, se-nchina altuia: Zeul Suprem e BAN- el e stapanul vostru!
CITEȘTI
SENATORIUM
Non-FictionMai bine sa ucizi un prunc in leagan decat sa nutresti dorinte neimplinite-William Blake
