O zi ghinionistă.

27 0 0
                                    

Tocuri, tocuri pe naiba!!....Ma dor picioarele de mor...Las' ca vede ea.
Pe cele mai inalte va trebui sa le poarte, ca vine si ziua mea odată si odată! !!
E ora 2 noaptea, 2 noaptea!! Si nu fac decat sa umblu de nebună pe străzi pana acasa.
E si Rose cu mine, si când mă gândesc ca a fost ideia ei....îmi vine să o strang de gât.
Parca n-ar fi destul ca ma dor picioarele pana la epuizare, mai si îngheț de frig.
Rochia asta nu e buna de nimic,nici măcar numi acoperă fundul,darămite sa îmi tina de cald.
Si i- am spus sa luam cate o geacă ,dar nuu ca ne strica ținuta.
Nici una din noi nu vorbea,si e mai bine asa.
Un singur cuvant sa scoata,si toti nervii mi descarc pe ea. Cum poate sa fie atat de proasta... sa nu pastreze bani de taxi??
Nu stiu,nici eu nu inteleg. In curand ajungem in cartierul nostru ciudat.
Locuim una langa alta,asa ca o sa ramanem impreuna. Strada e goala,dar din cand in cand mai tresar la latratul unui caine ce se aude de departe,iar tampitul ala de motan nu mai termina cu serenadele.
Chiar nu inteleg,nu derajeaza pe nimeni miorlaitul lui?
Sper sa primeasca un papuc in cap, desi in ritmul asta,curand o sa imi incerc chiar eu norocul la aruncatul cu pantofi. Si cum spuneam mai inainte cartiei ciudat!!!!! Sa incepem cu inceputul.
Ma numesc Rebeca, am 17 ani, sunt la liceu in clasa a 11 a, imi place sa ascult muzica, si sa cant, desi nu prea am voce.
Cand cant o melodie ma simt altfel, ma simt.........speciala.
Eu locuiesc cu mama si fratele meu intr-un cartier vechi din San Francisco,ne mutasem doar de 2 luni,avand in vedere ca majoritatea vieti mi-o petrec calatorind cu mama mea,acum sper sa ne stabilim aici.

Biletul secret!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum