SasuSaku-Dragoste la prima vedere

Capitolul 5.Iertarea

Capitolul 5.Iertarea

Sakura-Sasuke...mai intai as vrea sa imi cer mii de scuze pentru ca nu am putut ajunge aseara. Chiar imi pare foarte rau...

Sasuke-Daca iti parea asa rau , veneai! Sau cel putin raspundeai la telefon...

Sakura izbucni in plans. Era rosie , panicata si tremura.

Sakura-Imi pare rau! Chiar asa este. Poate nu ma crezi , dar nu numai povestea ta de viata este trista!Am o sora si o mama vitrega, pe care nu le pot iubi si care nu ma iubesc...stii cat e de greu sa stii ca singura persoana care inca mai tine la tine nu iti este alaturi cand raul te inconjoara? Probabil iti dai seama...de aceea te rog sa ma intelegi! Nu iti cer sa ma ierti... doar sa intelegi. Eu, in ultimul timp, petrec foarte putin timp alaturi de tata, iar ieri avea nevoie de mine. Simt cum acesti noi membrii ai familiei ne distanteaza, ne fac sa ne iubim tot mai putin , sa ne uitam si eu nu imi doresc asta!Asta e tot ce imi doresc! Sa il am aproape pe tata!

Sakura isi muta privirea in alta parte. Era prea dureros pentru ea...nu putea face fata adevarului.Sasuke o privea cu mila.

Sakura-E foarte greu,Sasuke! De obicei nu prea petrec timp cu multa lume, eventual la scoala, insa pe tine te-am simtit ...nu stiu... altfel! Cred ca esti singurul care ma poate intelege! Ma intelegi, nu-i asa?Ma intelegi? Intelege-ma! tipa cu un glas disperat si nesigur fata.

La acele vorbe, Sasuke o imbratisa strans la piept. Sakura era socata. Isi simtea inima cum ii batea tot mai tare, aproape explodand in ea!

Sakura:

<Nu pot sa cred! M-a luat in brate! Ii simt parfumul...ce bine miroase! Ii simt iubirea si caldura cu care ma imbratiseaza. E ... e ceva magic! Niciodata nu m-am mai simtit asa, asa de bine!> Bratele sale puternice ma cuprindeau atat de strans , incat aveam impresia ca nu imi va mai da drumul nicicand. Se apropia tot mai mult de urechea mea... ii simteam rasuflarea fierbinte tot mai aproape de mine.

Sasuke-Te inteleg,Sakura! Si stai linistita...voi fi aici mereu pentru tine!sopti el cu blandete.

Lacrima dupa lacrima, se prelinge una dupa alta pe obrajii mei fierbinti.

Sasuke-Nu mai plange, micuto! Iti sta mai bine zambind!imi spuse incet.

I-am zambit, stergandu-mi lacrimile. Il priveam in ochi...erau prietenosi si plini de lumina.

Sakura-...si...m-ai iertat?spun cu tristete.

Sasuke ii zambi.

Sasuke-Normal! Acum imi dau seama cata nevoie avem unul de altul. Chiar trebuie sa ne cunoastem mai bine...vom avea o prietenie stransa...sau poate ...mai mult?

Am ras, punandu-mi mana pe umarul lui. M-am ridicat usor pe varfuri si i-am soptit la ureche:

Sakura- Asta ramane de vazut.

Apoi m-am indreptat spre banca mea, dar el ma prinse de mana si ma trase spre el.

Sasuke- Hai sa mai stabilim inca o intalnire.

Sakura-Intalnire?!

Sasuke-Bine...sa o numim altfel...hmmm...

Sakura-O...iesire?

Sasuke-Perfect. Deci ce parere ai? Azi la cinci, in parcul central? Mergem la un suc si mai vorbim.

Sakura- Pai... Stiu si eu... Sigur! spun surazand.

Temate ne privea cu ura. Vazand ca m-am indepartat de el, a profitat de asta. Se indrepta spre baiaiat.

Temate-Buna , Sasuke!

Sasuke-Buna...

Temate facu o scurta pauza in care isi tot aranja rochita. Spera sa ii observe gusturile.

Dar imi intorc privirea cand o aud pe Ino intrebandu-ma ceva despre lectie.

Sasuke:

<Dupa discutia cu Sakura , am remarcat cat de multa nevoie are de un sprijin, de un umar pe care sa planga. Stiam ca eu pot fi acel umar si stiam ca ne putem rezolva problemele unul cu ajutorul celuilalt!Astept din nou sa ne intalnim si sa vorbim. Are o voce atat de cristalina , incat as fi in stare sa o ascult cum vorbeste zi si noapte. Tin mult la ea, chiar daca nu o cunosc foarte bine. Am fost un prost ca m-am indoit de ea si ca am facut-o sa sufere! Si poate suna putin stupid...chiar daca a plecat acum cateva minute in banca sa , deja imi e dor de ea!>

Mi-am intors privirea si am obervat cum se apropia Temate de mine. <Suuper! Chiar genial! Nu prea am chef de ea! >

Temate-Buna , Sasuke!

Sasuke-Buna...

O privesc putin, dupa care vad ca isi aranjeaza rochia. Observ ca re gusturi destul de bunicele. Dar toate fetele din clasa asta au. Purta o rochita rosie cu buline negre,pana la genunchi si o jacheta din blugi trei sferturi. Avea o pereche de bocancei asemanatori unor adidasi de culoare jachetei. Purta cercei si o bratara cu tinte. Dar pe mine nu ma prea intereseaza aspectul fizic...

Temate-Iti place cum m-am imbracat?

Eram putin confuz.

Sasuke-Mda...e ok.

Temate zambi fals , gandindu-se probabil la ce i-am spus. Sigur se astepta sa spun ca ii ador vestimentatia.

Temate-Uite...stiu ca toata lumea crede despre mine ca sunt un monstru , dar nu e adevarat!

Autor:

Temate incepu sa planga cu lacrimi ,false'' soptindu-i lui Sasuke:

Temate- Toata lumea crede asta despre mine... Nu stii cat de rau imi pare. Cred ca tu ma intelegi , nu?

Sasuke ofta plictisit.

Temate-Te rog ajuta-ma!

Sasuke-Cum as putea eu sa te ajut?

Temate-Hai sa ne intalnim in oras azi , pe la ora cinci si vom vorbi mai multe.

Sasuke o privi atent.

Sasuke-Nu pot...

Temate incepu sa planga mai tare...

Temate-Vezi! Pana si tu esti asa! De ce cu totii va comportati asa cu mine?

Sasuke ofta prelung.

Sasuke-Uite cum facem...

Sper ca va place! Astep pareri!